Stresul social, cum ar fi discriminarea și problemele familiale, alături de problemele legate de locul de muncă și de bani, pot contribui la îmbătrânirea prematură a sistemului imunitar, potrivit unui studiu recent. Aceasta este o lovitură dublă, deoarece sistemul imunitar se deteriorează deja odată cu vârsta.

Îmbătrânirea sistemului imunitar poate duce la apariția cancerului, a bolilor de inimă și a altor afecțiuni legate de vârstă și poate reduce eficacitatea vaccinurilor, cum ar fi Covid-19, a declarat, pentru CNN, autorul principal Eric Klopack, cercetător postdoctoral la Școala de Gerontologie Leonard Davis a Universității din California de Sud.

„Persoanele cu scoruri de stres mai mari aveau profiluri imunitare care păreau mai vechi, cu procente mai mici de luptători proaspeți împotriva bolilor și procente mai mari de celule T uzate”, a spus Klopack.

Celulele T sunt unii dintre cei mai importanți apărători ai organismului, îndeplinind mai multe funcții cheie. Celulele T „ucigașe” pot elimina în mod direct celulele infectate cu viruși și celulele canceroase și ajută la eliminarea așa-numitelor `celule zombi”, celule senescente care nu se mai divid, dar care refuză să moară.

Stresul social îmbătrânește prematur sistemul imunitar

Celulele senescente sunt problematice deoarece eliberează o varietate de proteine care afectează țesuturile din jurul lor. S-a demonstrat că astfel de celule contribuie la inflamația cronică. Pe măsură ce se acumulează tot mai multe în organism, ele favorizează afecțiunile legate de îmbătrânire, cum ar fi osteoporoza, boala pulmonară obstructivă cronică și boala Alzheimer.

Pe lângă faptul că au constatat că persoanele care au raportat niveluri mai ridicate de stres aveau mai multe celule zombi, Klopack și echipa sa au descoperit că acestea aveau, de asemenea, mai puține celule T „naive”, care sunt celulele tinere și proaspete necesare pentru a ataca noii invadatori.

„Această lucrare se adaugă la descoperirile conform cărora stresul psihologic, pe de o parte, și bunăstarea și resursele, pe de altă parte, sunt asociate cu îmbătrânirea imunologică”, a declarat psihologul clinician Suzanne Segerstrom.

Segerstrom, profesor de psihologie a dezvoltării, socială și a sănătății la Universitatea Kentucky din Lexington, a studiat legătura dintre autoreglementare, stres și funcția imunitară.

„Într-unul dintre studiile noastre mai noi … persoanele în vârstă cu mai multe resurse psihologice aveau celule T mai tinere”, a declarat Segerstrom.

Comportamente de sănătate precare

Studiul lui Klopack, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, a analizat biomarkerii din sângele a 5.744 de adulți cu vârsta de peste 50 de ani, colectați în cadrul Health and Retirement Study, un studiu național pe termen lung privind stresul economic, de sănătate, marital și familial la americanii în vârstă.

Persoanelor participante la studiu li s-au pus întrebări cu privire la nivelurile lor de stres social, care au inclus „evenimente de viață stresante, stres cronic, discriminare zilnică și discriminare pe parcursul vieții”, a precizat Klopack. Răspunsurile lor au fost apoi comparate cu nivelurile de celule T găsite în analizele lor de sânge.

„Este pentru prima dată când informații detaliate despre celulele imunitare au fost colectate într-un studiu național de amploare. Am descoperit că adulții în vârstă cu proporții scăzute de celule naive și proporții ridicate de celule T mai vechi au un sistem imunitar mai îmbătrânit”,  a spus Klopack.

Studiul a constatat că asocierea dintre evenimentele de viață stresante și un număr mai mic de celule T naive a rămas puternică chiar și după ce s-a controlat educația, fumatul, consumul de alcool, greutatea și rasa sau etnia, a spus Klopack.

Cu toate acestea, atunci când au fost luate în considerare dieta săracă și lipsa de exerciții fizice, o parte din legătura dintre nivelurile de stres social și un sistem imunitar îmbătrânit a dispărut.

Această constatare indică faptul că măsura în care sistemul nostru imunitar îmbătrânește atunci când suntem stresați este sub controlul nostru, a spus Klopack.

Cum afectează stresul creierul

Pe măsură ce hormonii de stres inundă organismul, circuitele neuronale din creier se modifică, afectând capacitatea noastră de a gândi și de a lua decizii, spun experții. Anxietatea crește și starea de spirit se poate schimba. Toate aceste modificări neurologice au un impact asupra întregului organism, inclusiv asupra sistemului nostru autonom, metabolic și imunitar.

„Cei mai frecvenți factori de stres sunt cei care funcționează cronic, adesea la un nivel scăzut, și care ne determină să ne comportăm în anumite moduri. De exemplu, faptul de a fi „stresat” ne poate determina să fim anxioși și/sau deprimați, să pierdem somnul noaptea, să mâncăm alimente de confort și să consumăm mai multe calorii decât are nevoie corpul nostru și să fumăm sau să bem alcool în exces”, scria renumitul neuroendocrinolog Bruce McEwen într-o analiză a impactului stresului asupra creierului.

McEwen, care a făcut descoperirea istorică din 1968, potrivit căreia hipocampul creierului poate fi modificat de hormonii de stres precum cortizolul, a murit în 2020, după 54 de ani de cercetare în neuroendocrinologie la Universitatea Rockefeller din New York.

„Faptul de a fi stresați ne poate determina, de asemenea, să neglijăm să ne vedem prietenii, să ne luăm liber de la serviciu sau să ne reducem angajamentul în activități fizice regulate, deoarece, de exemplu, stăm la calculator și încercăm să scăpăm de povara prea multor lucruri de făcut”, a scris McEwen.

Ce trebuie să faceți

Există modalități de a opri stresul în calea sa. Respirația profundă ne accelerează sistemul nervos parasimpatic, opusul răspunsului de „fugă sau luptă”. Respirați profund numărând până până la șase. Mișcarea corpului ca și cum ar fi cu încetinitorul este o altă modalitate de a declanșa acel reflex de calmare, spun experții.

Întrerupeți-vă gândirea stresantă și anxioasă cu ajutorul terapiei cognitiv-comportamentale sau CBT. S-a demonstrat în studii clinice randomizate că aceasta ameliorează depresia, anxietatea, gândirea obsesivă, tulburările de alimentație și de somn, abuzul de substanțe, tulburarea de stres posttraumatic și multe altele. Această practică tinde să se concentreze mai mult pe prezent decât pe trecut și este, de obicei, un tratament pe termen mai scurt, spun experții.