Stiri din Medicină și Sănătate
Stiri din Medicină și Sănătate, psihiatrie
Articole despre Medicină și Sănătate: psihiatrie, cardiologie, chirurgie, gastroenterologie, oncologie, ortopedie, pediatrie, psihologie, farmacie
Începusem să scriu despre obiceiuri și obișnuință. Ne obișnuim cu lucruri, oameni, ritualuri , creându-ne un confort din care ieșim cu dificultate, opunând rezistente . Cam așa s-a întâmplat cu noi în aceasta perioada. Continuă lectura “Psiholog Pompilia Nicoleta Creangă. Priviți un câmp de maci, luați din roșul lor: pasiunea, dinamismul, puterea și vitalitate”
Ne revărsăm, adesea, din gândurile noastre, într-o tăcere impenetrabilă și intimidantă, nu atât pentru sine, cât mai ales pentru Celălalt. Astfel, cuvintele nerostite Celuilalt ne acompaniază vidul interior, în proximitatea unei dureri latente, iar țipătul nu are decât suflul ireversibil să irumpă în solitudine și renunțare. Continuă lectura “Psiholog Cătălin Găman Egoul. Exilul unei empatii. (Masca frivolă a prejudecății)”
Contribuția noastra a constat în conturarea unei imagini realiste a situației actuale, fundamentată de cercetările ştiințifice ale crizei sociale de-a lungul timpului, adaptată la progresul tehnologiei şi al evoluției fireşti a omenirii. Continuă lectura “Pan-demon 2020 si Covid-19”
Noi, cei de la S.A.J., suntem poate singurii care știm realitatea despre societatea românească, suntem singurii care avem acces în orice casă, în orice zonă și în orice loc. Noi suntem singurii care oricând intrăm în contact necondiționat cu oamenii! Continuă lectura “Dr. Mohamad Awad. Rareș, un copil cu bun simț. Rareș, cetățeanul ideal care știe să foloseasca 112!”
… odată cu impunerea coerciţiilor şi a restricţionărilor, în fond, a asumării prezervării distanţei sociale impuse de implicaţiile agravante şi de risc ale crizei Covid 19, realizăm că sunt foarte mulţi oameni care au în posesie multiple incongruențe relaționale și, mai ales, un întreg registru psihologic comportamental inadecvat, de reprezentare și de exprimare a unui potențial de devalorizare a sinelui.
şi este firesc să fie aşa!
dar, în contextul dat, ‘stai acasă!’, ‘până când stăm în casă?’, asumat de unii, blamat de alţii, a devenit cerinţa absolutistă care impune respectarea regulei, şi care nu suportă liberul arbitru!
şi, fiindcă se vrea a fi o coerciţie nechestionabilă, chiar dacă zilnic dezbătută, şi care să fie asumată din înţelegere şi prin discernământ, se pare că nici măcar smerenia, fără înţelepciune, susţinută de barierele culturale argumentate de către cei care cred că Doamne Doamne, fie ne-a dat după fapte, fie ne pedepseşte de răi ce suntem, nu este productivă şi favorabilă!
‘stai acasă!’, ‘până când stăm în casă? ’a devenit pentru unii o catastrofare fondată pe sentimentul urgenţei, care sufocă libertatea.
este adevărat, în aceste câteva săptămâni de luptă epuizantă, susţinută de către cei din linia întâi (personalul medical), în afara unei aparente vitalităţi manifestate de mulţi în sfera conformismului (dar nu lipsit de interogare!), există un segment de populaţie deloc de neglijat, care resimte accentuat, de la zi la zi, o subminare excesivă a psihicului, într-un crescendo emoţional de tensiune intrapsihică.
ori, în această situaţie, toţi aceşti oameni, la modul imperativ îşi intensifică nevoia de a primi răspunsuri.
şi pe bună dreptate!
‘stai acasă!’, ‘până când stăm în casă?’
acestor întrebări nu le este convenabilă amânarea, atâta vreme cât este indisolubil legată de actualizarea şi de reactualizarea traseului decidenţilor şi a întregului parcurs/set de măsuri luate de autorităţi!
motivată în nota generalizării statistice (câte cazuri noi au apărut, câţi sunt în izolare, câţi în carantină…, nu aduce decât frustrare! și nu în ultimul rând, regretul și tristețea, aflând numărul deceselor)!
o naţiune întreagă este în autoizolare, fiindcă i se cere imperios să respecte regula şi unica cerinţă a coerciţiei şi a restricţionărilor!
‘stai acasă!’
motivată în nota particularizării susţinute de cazurile scăpate de sub control, nemonitorizate, nu aduce decât iritabilitate şi nervozitate!
şi atunci, este de preferat să perseverăm în nevoia de a primi răspunsul de la autorităţi sau să asociem variabilelor constante de ordin predictiv şi de conformare, comportamentul fiecăruia dintre noi?
fiindcă, deloc circumspectă în nevoia de a sancţiona comportamentul celor care nu respectă regula (şi care, pe drept, trebuie sancţionaţi!), mai ales cei care sunt asimilaţi zonelor de risc, perseverenţa în nevoia de a primi răspunsul la întrebarea ‘până când stăm în casă?’, ar trebui să genereze empatia fiecăruia din resortul profund al recunoştinţei faţă de cei care muncesc zi lumină, chiar şi în condiţii de carantinare sau izolare la locul de muncă, departe de familiile lor, în instituţiile spitaliceşti, în instituțiile de asistență socială, în corturi militare amenajate…
altfel, registrul imperativ al perseverenţei, fără a nu ţine cont de eforturile personalului medical şi fără recunoştinţă faţă de acesta, va duce la afectarea relaţiilor interpersonale şi la manifestarea derapajelor comportamentale, în final, a dezacordului.
pentru aceasta, gândirea realistă, schimbarea perspectivelor în acord cu respectarea regulilor, reorientarea şi expunerea uzanţelor şi a rutinelor zilnice pe simetria şi congruenţa faţă de măsurile luate, pentru a acţiona coerent şi cât mai eficient, pot fi strategii eficiente pentru a ne acomoda… amânării susţinerii altor proiecte individuale.
a persevera în nerespectarea regulilor NU recompensează înţelegerea situaţiei cu care ne confruntăm!
prea curând nu vom întrezări luminiţa de la capătul tunelui…
vom putea spera!
‘stai acasă!’, ‘până când stăm în casă?’ NU trebuie să fie o problemă!
într-un anume mod, decent și cel mai adesea, cuminte, ne-o spun cei în halate albe…
Psiholog clinician Cătălin Găman