Dacă rămâneți mai mult timp la școală nu numai că vă oferă o educație mai bună, ci înseamnă că aveți mai multe șanse să trăiți mai mult și să vă uzurați mai puțin celulele, potrivit unei noi analize a datelor privind 3.101 persoane din trei generații.

În linii mari, mai mulți ani de educație înseamnă o viață mai lungă, dar încă încercăm să înțelegem de ce. Cercetătorii din SUA, Norvegia și Marea Britanie au vrut să analizeze mai îndeaproape relația dintre școlarizare și sănătate.

Deși este general acceptat faptul că calificările mai bune înseamnă un loc de muncă mai bun și mai mulți bani – ceea ce înseamnă apoi un acces mai bun la asistență medicală și oportunități pentru un stil de viață mai sănătos – această nouă cercetare sugerează că, la nivel celular, este probabil ca organismul nostru să îmbătrânească mai lent dacă am petrecut mai mult timp la școală.

„Știm de mult timp că persoanele care au un nivel mai ridicat de educație tind să trăiască mai mult. Dar există o grămadă de provocări în a afla cum se întâmplă acest lucru și, în mod critic, dacă intervențiile pentru promovarea nivelului de educație vor contribui la o longevitate sănătoasă”, spune epidemiologul Daniel Belsky de la Universitatea Columbia.

Efectele pe care le are educația

Un plus de doi ani de școlarizare echivalează cu o îmbătrânire în medie cu 2-3 procente mai lentă, a arătat analiza. Datele au fost preluate din Framingham Heart Study, un proiect de cercetare care a urmărit un grup mare de locuitori ai orașului, iar acum pe unii dintre copiii și nepoții lor, începând din 1948.

Cercetătorii au folosit pe aceste date un algoritm de ceas epigenetic, conceput pentru a măsura vârsta biologică prin intermediul markerilor din ADN. Atunci când oamenii de știință vorbesc despre o îmbătrânire biologică mai rapidă, nu înseamnă că zilele noastre de naștere se împlinesc mai repede – ci că celulele noastre prezintă mai repede daune.

Prin trimiteri încrucișate între frați și între copii și părinții lor, cercetătorii au reușit să izoleze, într-o anumită măsură, efectele pe care le avea educația. Este pentru prima dată când educația și îmbătrânirea biologică au fost legate în acest mod.

„O confuzie cheie în astfel de studii este faptul că persoanele cu niveluri diferite de educație tind să provină din familii cu medii educaționale diferite și niveluri diferite de alte resurse”, spune epidemiologul Gloria Graf de la Universitatea Columbia.

Modul în care educația influențează îmbătrânirea și longevitatea.

Pentru a minimiza aceste confuzii, ei au analizat „mobilitatea educațională” – cât de multă educație a obținut o persoană în comparație cu părinții săi și în comparație cu frații săi. Această metodă a ajutat la luarea în considerare a diferențelor din cadrul familiilor, pentru a afla cu mai multă acuratețe modul în care educația influențează îmbătrânirea și longevitatea.

„Am constatat că mobilitatea educațională ascendentă a fost asociată atât cu un ritm mai lent de îmbătrânire, cât și cu un risc mai mic de deces”, spune Graf.

Întrebarea de ce anume se întâmplă acest lucru nu a fost abordată în cadrul studiului. Este cu siguranță posibil ca motivele să fie aceleași cu cele care leagă educația superioară de o viață mai lungă: capacitatea de a-și permite o asistență medicală mai bună și de a avea acces la un stil de viață mai sănătos.

O parte din motivul studiului a fost acela de a analiza beneficiile promovării educației continue și de a explora modalități de măsurare a succesului acesteia în ceea ce privește menținerea sănătății noastre pentru o perioadă mai lungă de timp – lucru la care acești markeri biologici de îmbătrânire pot contribui acum.

Cu toate acestea, vor fi necesare mai multe cercetări pentru a ști cu siguranță cum funcționează această asociere. O serie de alți factori, inclusiv sărăcia din copilărie, sunt susceptibili de a avea un impact atât asupra mortalității, cât și asupra duratei de școlarizare a unei persoane.

„În cele din urmă, este nevoie de dovezi experimentale pentru a confirma constatările noastre”, spune Belsky.

Cercetarea a fost publicată în JAMA Network Open.