Descarcă GRATIS aplicația La Psihiatru pentru Android!

De ce vărsăm lacrimi, chiar dacă nu ne simțim triști

De ce vărsăm lacrimi, chiar dacă nu ne simțim triști

A fost o săptămână grea și te simți epuizat, iar dintr-o dată te trezești plângând la o reclamă drăguță. Sau poate că te-a lovit o răceală sau un coronavirus și faptul că partenerul tău a folosit tot laptele te face să îți vină să plângi. S-ar putea, într-adevăr, să te simți trist că ești bolnav sau obosit, dar de ce plângi? De ce nu puteți să vă stăpâniți? Răspunsurile vin de la specialiștii consultați de sciencealert.com.

Lacrimile îndeplinesc mai multe funcții psihologice. Lacrimile acționează ca un indicator fizic al stării noastre emoționale interioare, apărând atunci când simțim o tristețe intensă sau o bucurie intensă. În interiorul creierului nostru, emoțiile puternice activează rețeaua autonomă centrală.

Această rețea este alcătuită din două părți: sistemul simpatic (care ne activează răspunsul de luptă sau de fugă atunci când percepem un pericol) și sistemul nervos parasimpatic, care readuce organismul la o stare de calm.

Emoțiile puternice activează partea simpatică a acestui sistem, dar atunci când plângem, partea parasimpatică este activată, făcându-ne să ne simțim mai bine.

Când ne curg lacrimi în timpul unui film

Suntem antrenați de la o vârstă fragedă să ne controlăm emoțiile, cu momente sancționate social pentru a ne exprima emoțiile, abținându-ne de la manifestări fizice ale emoțiilor negative.

„De exemplu, a plânge în timpul unui film trist este în regulă, dar a plânge la locul de muncă este, de obicei, considerat mai puțin acceptabil.

Cortexul prefrontal, sau partea rece și gânditoare a creierului nostru, răspunde la semnalele emoționale eliberate de rețeaua autonomă centrală, ajutându-ne să reglăm răspunsul emoțional pentru a face față emoțiilor noastre în moduri controlate. Cortexul prefrontal este ca procesorul principal al computerului, gestionând sarcinile pentru a menține buna funcționare a sistemului.

Din nefericire, cu cât suntem mai stresați și mai obosiți sau dacă experimentăm perioade prelungite de durere fizică sau emoțională, sistemul simpatic rămâne activat.

Cortexul prefrontal devine copleșit, ca un computer care are prea multe programe care rulează în același timp.

Creierul devine mai puțin capabil să ne reglementeze emoțiile în modurile așteptate, ceea ce duce la reacții emoționale vizibile, cum ar fi lacrimile sau izbucnirile de furie.

S-ar putea să nu ne dăm seama cât de copleșiți suntem până când lacrimile ne curg pe față după un incident sau o experiență aparent minoră”, explică specialiștii.

Femeile tind să plângă mai mult decât bărbații

Unele persoane sunt mai predispuse să plângă decât altele. Femeile tind să plângă mai mult decât bărbații, deși nu este clar în ce măsură acest lucru se datorează unor aspecte biologice versus așteptările societății.

Persoanele care au un scor ridicat la trăsăturile de personalitate de empatie sau neuroticism sunt mai predispuse să plângă mai des.

Plânsul excesiv poate fi, de asemenea, un indiciu fizic al depresiei, deoarece creierul este copleșit de durerea emoțională.

Ce rost au lacrimile?

Dincolo de motivele psihologice, lacrimile joacă mai multe roluri sociale. Chiar dacă societatea noastră ar putea dezaproba exprimarea puternică a emoțiilor, lacrimile contribuie de fapt la crearea și menținerea legăturilor sociale.

Lacrimile pot acționa ca un strigăt de ajutor, arătându-le în mod vizibil celorlalți că nu suntem bine și că avem nevoie de sprijin.

Lacrimile generează adesea sentimente de simpatie în rândul celorlalți, ajutându-ne să ne conectăm cu ei.

Lacrimile pot apărea și atunci când simțim o simpatie profundă pentru o altă persoană, plângând împreună cu ea, ceea ce întărește și mai mult legăturile sociale.

Dincolo de motivele psihologice și sociale, există și motive fizice pentru lacrimi.

De exemplu, atunci când suntem obosiți, depunem eforturi pentru a ne ține ochii deschiși, ceea ce usucă ochii. Organismul nostru produce lacrimi pentru a contracara uscăciunea, menținând ochii umeziți pentru a putea vedea clar.

Ochii sunt înlăcrimați în cazul bolilor respiratorii, cum ar fi răceala, gripa și coronavirusul.

De ce vărsăm lacrimi, chiar dacă nu ne simțim triști

Atunci când avem o infecție în organism, celulele albe din sânge sunt mobilizate pentru a lupta împotriva virusului. Aceste globule albe suplimentare pot inflama vasele de sânge din ochi, ceea ce duce la înfundarea canalelor oculare, aducând lacrimi.

Lacrimile sunt o parte naturală a funcționării umane. Mai ales cu presiunile pe care le-au adus ultimii ani, uneori nu este nimic mai bun decât un plâns bun pentru a ușura emoțiile copleșitoare.

Dar dacă vă treziți că plângeți excesiv, ar putea fi util să discutați cu medicul dumneavoastră despre posibilele cauze fizice sau psihologice.

Natalia Brahaș

Natalia Brahaș

One thought on “De ce vărsăm lacrimi, chiar dacă nu ne simțim triști

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: