Stimularea creierului acționează „ca un întrerupător” pentru a opri depresia severă a unui pacient. Experiment

După ani de suferință, un pacient cu depresie severă și netratabilă a găsit în sfârșit alinare cu ajutorul unui implant cerebral experimental dezvoltat inițial pentru a ajuta persoanele cu epilepsie, au raportat cercetătorii din California.

Este vorba doar de un singur pacient, dar echipa de la Universitatea California San Francisco spune că a observat rezultate remarcabile cu dispozitivul, care este calibrat pentru a detecta semnalele asociate cu simptomele depresive din creierul pacientului și pentru a interveni asupra acestora.

„Când am pornit acest tratament, simptomele depresive ale pacientei noastre s-au dizolvat și într-un timp remarcabil de scurt a intrat în remisiune”, a declarat reporterilor CNN Dr. Katherine Scangos, psihiatru și specialist în neuroștiințe la UCSF, care a condus echipa de studiu.

„A fost ca un comutator”

Un an mai târziu, pacienta, care este identificată doar ca Sarah, spune că dispozitivul i-a alungat depresia fără efecte secundare. „Epuizasem toate opțiunile posibile de tratament fără succes în a ridica depresia care se instalase cu cinci ani în urmă”, a declarat Sarah reporterilor.

„Viața mea de zi cu zi devenise atât de restricționată și sărăcită de depresie încât mă simțeam torturată de fiecare zi și mă forțam să rezist impulsurilor sinucigașe care mă copleșeau de câteva ori pe oră. Când am primit prima dată stimularea, am simțit cea mai intensă senzație de bucurie”, a adăugat ea. „Iar depresia mea a fost pentru o clipă un coșmar îndepărtat”.

Echipa de studiu a lucrat intens cu Sarah pentru a cartografia mai întâi zonele din creierul ei care deveneau active atunci când se confrunta cu cele mai grave simptome ale depresiei. Ei i-au implantat două fire mici în creier pentru a detecta activitatea cerebrală asociată și apoi au livrat un impuls de electricitate care întrerupe semnalul.
Este un tratament extrem de personalizat și unul care va necesita încă mulți ani de cercetare pentru a fi dezvoltat în ceva care să fie util publicului larg, a raportat echipa în revista Nature Medicine.

Dar oferă o mică speranță pentru persoanele cu cele mai severe și mai greu de rezolvat forme de depresie, care nu sunt ajutate de terapia cognitivă, de medicamente sau chiar de terapia cu șocuri electroconvulsive, a precizat echipa.

„Pentru a identifica circuitul unic de depresie al unui pacient, am plasat electrozi temporari, care sunt niște fire foarte subțiri, în regiuni ale creierului legate de starea de spirit la pacienții cu depresie. Apoi am aplicat mici impulsuri de stimulare în aceste regiuni, unul câte unul, și am înregistrat răspunsul clinic al pacientului”, a declarat Scangos.
Alți cercetători au încercat această abordare pentru depresie.

Potrivit Institutului Național de Sănătate Mintală din SUA, o analiză a diferitelor tehnici de stimulare cerebrală profundă arată că între 40% și 50% dintre persoanele tratate cu stimulare cerebrală profundă prezintă o îmbunătățire de peste 50%. Un alt tip de stimulare, numit stimularea nervului vag, este, de asemenea, testat, precum și mai multe tehnici care utilizează stimularea magnetică a unor părți ale creierului.

Cartografiere de precizie

Dar Scangos și colegii ei au spus că diferența privind abordarea lor a fost cartografierea atentă a activității cerebrale specifice a lui Sarah și calibrarea dispozitivului pentru a răspunde la schimbările de semnalizare.

„Nu există o singură zonă de depresie sau o singură zonă a dispoziției în creier”, a declarat neurochirurgul UCSF, Dr. Edward Chang, care a fost membru al echipei de studiu.

În cazul lui Sarah, semnalele din amigdala, o structură mică din creier asociată cu emoțiile, au prezis cele mai grave simptome ale sale. Chang și colegii săi au adaptat un dispozitiv disponibil în comerț, aprobat de US Food and Drug Administration pentru tratarea epilepsiei severe.

„Ne oferă o precizie pe care nu am avut-o niciodată până acum în tratarea depresiei. Aceasta este prima noastră demonstrație de personalizare”, a declarat Chang.

„Mecanismul exact al modului în care tratează simptomele nu este clar”, a adăugat el. Echipa a avut această idee atunci când a văzut dovezi că persoanele tratate pentru epilepsie cu ajutorul dispozitivului au raportat adesea că simptomele depresiei s-au ameliorat în urma utilizării acestuia.

„Nu este o demonstrație a eficacității acestei abordări. Avem mult de lucru în fața noastră, ca domeniu, pentru a valida aceste rezultate, pentru a vedea dacă este ceva care va rezista ca opțiune de tratament”, a spus Chang.
Sarah are acum dispozitivul implantat permanent. O mică bucată din craniul ei a fost îndepărtată pentru a găzdui dispozitivul, care este de mărimea unei cutii de chibrituri, a spus Chang.

Scangos a spus că Sarah primește aproximativ 30 de minute de stimulare pe zi, pe rând, pentru a-și controla simptomele. Bateria din dispozitiv ar trebui să dureze aproximativ 10 ani în acest ritm de utilizare, a spus ea. „Am titrat stimularea astfel încât ea să nu o poată detecta”, a spus Scangos,

O astfel de abordare este doar pentru cele mai grave cazuri, au spus Scangos și Chang. „Nu știam dacă vom putea să-i tratăm deloc depresia, deoarece era atât de severă”, a spus Scangos. „Chiar dacă este ceea ce numim minim invaziv, este o intervenție chirurgicală și are riscuri”, a adăugat Chang.

„Acest sentiment de bucurie m-a cuprins”

Pentru Sarah, efectele au meritat riscurile. „Orice fel de eliberare ar fi fost mai bună decât ceea ce trăiam”, a spus ea. „Depresia îmi controla viața. Abia dacă mă mișcam. Abia dacă făceam ceva”. Prima dată când echipa a încercat stimularea după ce i-a cartografiat creierul, „pur și simplu am râs cu gura până la urechi”, a spus Sarah.

„A fost prima dată când am râs și am zâmbit în mod spontan, unde nu a fost simulat, nu a fost forțat, timp de cinci ani”, a adăugat ea. „Acest sentiment de bucurie m-a cuprins”. A fost nevoie de ajustări considerabile pentru ca stimularea să se simtă fără cusur – și pentru a se asigura că efectele durează mai mult de câteva minute.

„La început, în câteva săptămâni, gândurile sinucigașe au dispărut pur și simplu. Apoi a fost doar un proces gradual. A fost ca și cum lentilele mele asupra lumii s-au schimbat”, a spus Sarah. „Totul a devenit din ce în ce mai ușor și mai ușor și mai ușor”.

O zi îi rămâne în minte. „Îmi amintesc că am venit acasă într-una dintre primele dăți când dispozitivul era pornit. Puteam să văd golful și locul unde se întâlnea cu mlaștinile și îmi amintesc că eram, Doamne… cum ar fi, diferențierea culorilor. Este superbă… lumina.” Simptomele de depresie ale lui Sarah făcuseră ca lumea să pară cenușie și neinteresantă.

Nu este un eșec moral

„Până la finalul acestei experiențe, am spus: „Doamne – asta nu diferă cu nimic de cineva cu Parkinson”, a spus Sarah.
„Nimeni nu-i spune cuiva cu Parkinson „dacă ai o atitudine pozitivă și te ții tare, te vei vindeca”. Nimeni nu îi spune acest lucru unei persoane cu cancer'”, a adăugat ea. Dar oamenii nu tratează depresia ca pe o boală, a spus ea.
„Feedback-ul pe care îl primim din partea societății este că este o deficiență morală. Trebuie să fie ceva ce faci greșit”, a spus ea. „Chiar dacă este bine intenționat”.

Fiecare tratament eșuat a făcut-o să se simtă și mai mult ca un eșec, a spus Sarah. „Stigma depresiei este o greutate copleșitoare”, a spus ea.

Potrivit NIMH, depresia se caracterizează printr-un sentiment persistent de goliciune și vinovăție, pierderea speranței și a energiei și alte simptome. „Depresia este una dintre cele mai frecvente tulburări mentale din SUA. Cercetările actuale sugerează că depresia este cauzată de o combinație de factori genetici, biologici, de mediu și psihologici”, precizează NIMH. Aproximativ 5% dintre oamenii din întreaga lume suferă de depresie, potrivit World Health.