Ce arată prima scanare de până acum a unui creier uman muribund

Prima scanare de până acum a unui creier uman muribund arată că viața ar putea de fapt „să îți treacă prin fața ochilor”. Descoperirea accidentală a fost făcută atunci când un bărbat a murit brusc, în timpul unei scanări de rutină a creierului.

După ce un pacient în vârstă a murit brusc în timpul unui test de rutină, oamenii de știință au capturat accidental date unice despre activitatea din creierul său chiar la sfârșitul vieții sale: În cele 30 de secunde înainte și după ce inima bărbatului s-a oprit, undele sale cerebrale au fost remarcabil de asemănătoare cu cele observate în timpul viselor, al rememorării și al meditației, sugerând că oamenii ar putea de fapt să-și vadă viața „trecând prin fața ochilor” atunci când mor, potrivit unui articol publicat de livescience.com.

Fenomenul de reluare a amintirilor din trecut atunci când mori a fost raportat de unele persoane care au avut experiențe în apropierea morții. Însă aceasta este prima dovadă științifică care demonstrează că acest „flash” ar putea fi real. Cu toate acestea, întrucât acesta este singurul studiu de caz, este imposibil să se facă alte presupuneri cu privire la cât de comun ar putea fi fenomenul sau cum ar putea fi experiența, spun cercetătorii.

A existat o schimbare neobișnuită în activitatea undelor sale cerebrale

Cercetătorii au făcut descoperirea surprinzătoare în 2016, în timp ce studiau activitatea cerebrală la un bărbat canadian în vârstă de 87 de ani care dezvoltase epilepsie. Echipa efectua o electroencefalogramă (EEG) – un test care detectează anomalii în activitatea electrică a creierului – pentru a afla mai multe despre ceea ce se întâmpla în timpul crizelor sale. Atunci, bărbatul a suferit un atac de cord brusc și fatal. Moartea neașteptată a pacientului a însemnat că echipa a realizat din greșeală prima înregistrare a unui creier pe moarte, au precizat cercetătorii într-un comunicat.

În total, cercetătorii au înregistrat aproximativ 900 de secunde de activitate cerebrală care au precedat și imediat după moartea pacientului. Acest lucru le-a permis să vadă cum oscilațiile sale neuronale – modele repetitive de activitate neuronală, cunoscute și sub numele de unde cerebrale – s-au schimbat în timp ce acesta murea. Ei au descoperit că în cele 30 de secunde înainte și după ce inima lui s-a oprit, a existat o schimbare neobișnuită în activitatea undelor sale cerebrale.

„Chiar înainte și după ce inima a încetat să mai funcționeze, am văzut schimbări într-o bandă specifică de oscilații neuronale”, a declarat cercetătorul principal, Dr. Ajmal Zemmar, neurochirurg la Universitatea din Toronto, Canada. Aceste tipuri specifice de oscilații sunt cunoscute sub numele de unde gamma, a adăugat Zemmar, care în prezent se află la Universitatea Louisville din Kentucky.

Reamintirea vieții

Oscilațiile neuronale sunt clasificate în funcție de frecvența și amplitudinea lor. Undele gamma au o frecvență între 30 și 100 de hertzi, cea mai mare frecvență dintre toate oscilațiile, și sunt observate cel mai frecvent în creier atunci când oamenii accesează centrul lor de memorie, într-o regiune numită hipocampus, în timpul viselor.

Echipa a adunat, de asemenea, date despre alte tipuri de oscilații în timpul morții, inclusiv undele delta, theta, alfa și beta. Dar undele gamma au fost cele care au indicat că bărbatul își reia în creier amintiri din întreaga sa viață – un fenomen cunoscut sub numele de reamintire a vieții.

„Prin generarea de oscilații implicate în recuperarea memoriei, creierul ar putea reda o ultimă reamintire a evenimentelor importante din viață chiar înainte de a muri, asemănătoare cu cele raportate în experiențele din apropierea morții”, a spus Zemmar în declarație.

Reamintirea vieții ar putea fi o experiență universală

Experimentele pe șobolani au arătat că rozătoarele experimentează, de asemenea, niveluri similare de oscilații gamma în jurul momentului morții, potrivit comunicatului. Prin urmare, cercetătorii speculează că reamintirea vieții ar putea fi o experiență universală împărtășită de majoritatea creierelor mamiferelor care mor, deși există dovezi minime care să susțină acest lucru.

Dar cercetătorii au avertizat că ar fi prematur să se afirme în mod concludent că reamintirea vieții este un fenomen real. Bărbatul muribund era în vârstă și suferea de epilepsie, despre care se știe că alterează activitatea undelor gamma. Acest lucru ar fi putut însemna că activitatea sa cerebrală în timpul morții a fost diferită de cea a unei persoane fără epilepsie. În plus, nu există nicio modalitate de a ști dacă bărbatul își vedea sau își percepea cu adevărat amintirile din trecut sau dacă se afla doar într-o stare de visare provocată de sistemul său nervos aflat în stare de slăbiciune.

Prin urmare, este nevoie de mult mai multe cercetări pentru a trage concluzii concrete cu privire la amintirea vieții, au avertizat cercetătorii. Raportul despre cazul bărbatului a fost publicat abia la șase ani după moartea acestuia, deoarece cercetătorii sperau să descopere mai multe studii de caz ale unor creiere muribunde pentru a-și susține afirmațiile, dar nu au găsit nimic, potrivit BBC.

Cu toate acestea, descoperirile ar putea oferi o sursă de alinare prietenilor și membrilor familiei în timpul experienței „indescriptibil de dificile” de a pierde pe cineva drag, au declarat cercetătorii. „Deși cei dragi ai noștri au ochii închiși și sunt pregătiți să ne lase să ne odihnim, creierul lor ar putea reda unele dintre cele mai frumoase momente pe care le-au trăit în viața lor”, a declarat Zemmar.