Boala celiacă este o tulburare digestivă și imunitară care poate împiedica organismul să absoarbă substanțele nutritive necesare. „Concepția și conștientizarea noastră cu privire la boala celiacă au evoluat în ultimele decenii, dar există încă aspecte care rămân prost înțelese”, spune Dr. Ciaran Kelly, director medical al Centrului Celiac de la Beth Israel Deaconess Medical Center și profesor de medicină la Harvard Medical School.

Poate că nu este surprinzător, concepțiile greșite sunt răspândite în rândul publicului larg. Un exemplu? Mulți oameni presupun că toți cei care suferă de boala celiacă sunt afectați de dureri abdominale, balonare sau diaree. Dar, de fapt, mulți adulți nou diagnosticați cu această intoleranță moștenită la gluten nu au aceste simptome. Mai mult, glutenul – proteina lipicioasă care se găsește în cereale precum grâul, orzul și secara – poate provoca tulburări gastrointestinale și alte simptome la persoanele care nu au boala celiacă. Citiți mai departe pentru o aprofundare a patru mituri și fapte despre boala celiacă și afecțiunile digestive conexe.

Mitul nr 1: Boala celiacă este de obicei diagnosticată la o vârstă fragedă

Nu în mod obișnuit. În timp ce boala celiacă se poate dezvolta oricând după prima expunere a unui copil la gluten, aceasta este de obicei diagnosticată mult mai târziu în viață. Potrivit National Celiac Association, vârsta medie de diagnosticare este între 46 și 56 de ani. Aproximativ 25% dintre persoane sunt diagnosticate după vârsta de 60 de ani.

Boala celiacă este puțin mai frecventă la femei și la persoanele cu alte afecțiuni autoimune, inclusiv diabetul de tip 1, tiroidita Hashimoto (o cauză frecventă a nivelului scăzut al tiroidei) și dermatita herpetiformă (o afecțiune rară marcată de o erupție cutanată care provoacă mâncărimi și bășici). „Nu știm de ce unii oameni trec de la a fi susceptibili la a avea boala celiacă”, spune Dr. Kelly.

Teoria predominantă este că un anumit tip de stres fizic sau emoțional – cum ar fi o infecție virală, o intervenție chirurgicală sau anxietatea provocată de un eveniment stresant din viață – poate „activa comutatorul” și provoca apariția bolii, spune el. „Din ce în ce mai mulți oameni sunt diagnosticați la mijlocul vieții și la vârste mai înaintate, adesea după ce se constată că suferă de afecțiuni precum anemia sau osteoporoza cauzate de deficiențe nutritive”, spune Dr. Kelly.

Mitul nr. 2: Boala celiacă afectează doar intestinul

Când oamenii suferă de boala celiacă, consumul de gluten declanșează un atac al sistemului imunitar care poate distruge mucoasa intestinului subțire. Un intestin subțire sănătos este căptușit cu proeminențe asemănătoare degetelor, numite vilozități, care absorb nutrienții. În boala celiacă, sistemul imunitar atacă vilozitățile, făcându-le să se aplatizeze și să devină inflamate – și, astfel, incapabile să absoarbă nutrienții în mod adecvat.

Deși pot apărea probleme gastrointestinale, acestea nu sunt întotdeauna prezente. De fapt, boala celiacă poate prezenta multe simptome diferite care afectează sistemele nervos, endocrin și scheletic. Câteva exemple sunt ceața cerebrală, modificări ale perioadelor menstruale sau dureri musculare și articulare.

Mitul nr 3: Boala celiacă versus intoleranța la gluten

Dacă vă simțiți rău după ce mâncați gluten, probabil aveți boala celiacă, nu? De fapt, s-ar putea să nu fie adevărat. Unii oameni au sensibilitate la gluten non-celiacă (numită și intoleranță la gluten), care poate provoca simptome digestive inconfortabile după consumul de gluten. Dar intoleranța la gluten diferă de boala celiacă.

Boala celiacă este diagnosticată prin analize de sânge care caută anticorpi specifici. Dacă anticorpii sunt prezenți, un diagnostic definitiv necesită o biopsie intestinală pentru a căuta semnele de afectare care caracterizează afecțiunea.

Sensibilitatea non-celiacă la gluten nu declanșează anticorpi și nu provoacă leziuni intestinale. Cu toate acestea, unele persoane cu această problemă spun că se confruntă și cu ceață cerebrală, probleme de concentrare, dureri musculare și oboseală după ce au consumat alimente care conțin gluten.

„Sensibilitatea non-celiacă la gluten pare să fie un fenomen real, dar nu este bine definit”, spune Dr. Kelly. Nu este clar dacă persoanele care se confruntă cu aceasta sunt intolerante la gluten sau la altceva din alimentele care conțin gluten.

O posibilitate sunt moleculele asemănătoare zahărului cunoscute sub numele de FODMAP, care se găsesc în multe alimente – inclusiv în grâu. Abrevierea pentru oligozaharide, dizaharide, monosaharide și polioli fermentabili, gazele și balonarea pot apărea atunci când bacteriile intestinale se hrănesc cu FODMAP.

O altă posibilitate este o alergie la grâu, care poate provoca simptome precum umflături, mâncărimi sau iritații ale gurii și gâtului după consumul de grâu. Alte simptome includ o erupție cutanată, nas înfundat și dureri de cap, precum și crampe, greață și vărsături. Unele persoane pot dezvolta o reacție alergică care le poate pune viața în pericol, cunoscută sub numele de anafilaxie.

Mitul nr. 4: O dietă fără gluten ameliorează întotdeauna simptomele și semnele bolii celiace

Singurul tratament pentru boala celiacă – adoptarea unei diete care evită toate alimentele care conțin gluten – nu ajută întotdeauna. Această problemă este cunoscută sub numele de boala celiacă nonresponsivă.

„Aproximativ 20% dintre persoanele cu boală celiacă au simptome continue, în ciuda eforturilor lor de a respecta o dietă fără gluten”, spune Dr. Kelly. Alții au semne și simptome intermitente, în special atunci când sunt expuși accidental la gluten. Expunerile accidentale au loc adesea atunci când oamenii consumă alimente preparate sau de restaurant care pretind că nu conțin gluten, dar nu sunt. Contaminarea încrucișată cu alimente care conțin gluten este o altă cale potențială.
Sunt studiate soluții potențiale pentru boala celiacă care nu răspunde. Trei abordări promițătoare sunt:

Enzimele care descompun glutenul, pe care oamenii le-ar putea lua alături de alimentele care conțin gluten. „Este un concept similar cu pastilele de lactază luate de persoanele care au intoleranță la lactoză pentru a le ajuta să digere produsele lactate”, spune Dr. Kelly.

Atenuarea răspunsului imun la gluten prin inhibarea unei enzime numite transglutaminază tisulară care face ca glutenul să fie un antigen mai puternic.
Reprogramarea răspunsului imunitar pentru a împiedica organismul să reacționeze la gluten.