Opt ore de singurătate pot fi la fel de extenuante pentru unii oameni ca și lipsa hranei
Oamenii au nevoie de companie aproape la fel de mult ca de apă, aer și hrană. Studiile anterioare au arătat că izolarea durabilă ne expune la riscul de a suferi daune fizice în mai multe moduri.
Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Viena, Austria, și de la Universitatea Cambridge, Marea Britanie, a descoperit că opt ore de singurătate pot diminua energia și crește oboseala la fel de mult ca și opt ore fără mâncare la anumite persoane.
Testul de laborator și experimentul de teren al echipei a arătat că persoanele care locuiesc singure sau care apreciază în mod deosebit interacțiunile sociale sunt cele mai susceptibile de a fi afectate de lipsa de companie. Mai mult, se pare că reducerea energiei este rezultatul unor modificări ale răspunsului homeostatic al organismului: un fel de act de echilibru, în care lipsa unei legături sociale declanșează o reacție biologică.
„În studiul de laborator, am găsit asemănări izbitoare între izolarea socială și privarea de hrană”, spun primii autori ai studiului, psihologii Ana Stijovic și Paul Forbes de la Universitatea din Viena, Austria.
„Ambele stări au indus o scădere a energiei și o oboseală accentuată, ceea ce este surprinzător, având în vedere că privarea de hrană ne face literalmente să ne pierdem energia, în timp ce izolarea socială nu ar face acest lucru.”
Pentru studiul de laborator, 30 de femei voluntare au fost examinate în trei zile separate de câte opt ore fiecare: o zi fără contact social, o zi fără mâncare și o zi fără contact social sau mâncare. Participantele au dat feedback cu privire la stresul, starea de spirit și oboseala lor, în timp ce au fost măsurate, de asemenea, ritmul cardiac și nivelul cortizolului salivar (indicatori standard de stres).
Experimentul de teren a implicat 87 de participanți care locuiesc în Austria, Italia sau Germania și a acoperit perioadele de măsuri de izolare COVID-19 între aprilie și mai 2020. Cei implicați au petrecut cel puțin opt ore în izolare și au fost rugați să răspundă la întrebări prin intermediul unei aplicații pentru smartphone similare celor din testul de laborator: despre stres, despre starea de spirit și despre oboseală.
Deși experimentul de pe teren nu a implicat mâncare, rezultatele sale – niveluri mai scăzute de energie după izolare – se potrivesc cu cele obținute în laborator, sugerând că comparația dintre a merge fără interacțiune socială și a merge fără hrană este una valabilă. Testul din lumea reală a fost, de asemenea, cel în care cei care trăiesc singuri și cei mai sociabili s-au dovedit a fi cei mai afectați. Nivelurile de energie raportate de aceștia au scăzut în zilele în care nu au interacționat cu nimeni în comparație cu zilele în care au avut câteva scurte interacțiuni sociale – un efect care nu a fost observat la participanții mai puțin sociabili.
„Faptul că observăm acest efect chiar și după o perioadă scurtă de izolare socială sugerează că energia scăzută ar putea fi un răspuns adaptiv „homeostatic social”, care pe termen lung poate deveni dezadaptativ”, spune psihologul Giorgia Silani, de la Universitatea din Viena.
Așadar, pe măsură ce timpul de izolare se prelungește, este probabil ca daunele să se agraveze: studii anterioare au comparat singurătatea cu probleme de sănătate publică, cum ar fi obezitatea, sugerând că există un risc semnificativ de moarte prematură din cauza izolării sociale.
Cercetările anterioare au arătat, de asemenea, dovezi ale unei bucle de feedback, în care lipsa de implicare socială ne face mai puțin predispuși să ne dorim să ieșim în lume și să creăm legături – un fel de spirală a singurătății din care este din ce în ce mai greu de ieșit.
Știm, de asemenea, că petrecerea timpului singur poate fi benefică pentru anumite persoane în ceea ce privește bunăstarea lor. Cercetările viitoare pe grupuri mai mari și mai diverse de participanți vor putea să examineze aceste asocieri în continuare.
„Este bine cunoscut faptul că singurătatea și oboseala pe termen lung sunt legate, dar știm puține lucruri despre mecanismele imediate care stau la baza acestei legături”, spune Silani.
