Scleroza multiplă. Simptome și factori de risc

Scleroza multiplă. Simptome și factori de risc

Scleroza multiplă (SM) este o boală care afectează creierul și măduva spinării, provocând o serie de simptome potențiale.

Scleroza multiplă (SM) este o boală care afectează sistemul nervos central: Creierul și măduva spinării. În SM, sistemul imunitar al organismului atacă în mod eronat mielina, stratul protector care înconjoară fibrele nervoase. Distrugerea mielinei duce la „scleroză”, sau la formarea de țesut cicatricial. De asemenea, afectează capacitatea celulelor nervoase de a transmite semnale sub formă de impulsuri electrice.

SM este o afecțiune autoimună, potrivit Institutului Național pentru Tulburări Neurologice și Accidente Vasculare Cerebrale (NINDS). Asta înseamnă că „dintr-un motiv oarecare, sistemul imunitar acționează incorect și devine intolerant față de propriul sistem nervos central”, a declarat, pentru livescience.com, Dr. Karen Blitz-Shabbir, neurolog la NewYork-Presbyterian Medical Group Brooklyn, și director al programului de SM la NewYork-Presbyterian Brooklyn Methodist Hospital.

Nu se știe ce cauzează această afecțiune, care poate avea o evoluție imprevizibilă și variabilă în rândul pacienților. Persoanele cu SM pot prezenta o varietate de deficiențe neurologice legate de funcționarea creierului și a măduvei spinării. Acestea includ probleme de vedere, de control muscular și probleme senzoriale la nivelul membrelor, potrivit NINDS.

SM afectează aproape un milion de americani, potrivit Societății Naționale de Scleroză Multiplă – aproape dublu față de numărul estimat anterior. Potrivit Centrului Național pentru Sănătate Complementară și Integrativă, pacienții sunt diagnosticați de obicei între 20 și 40 de ani, iar boala tinde să afecteze mai des femeile decât bărbații.

Care sunt simptomele sclerozei multiple?

Simptomele sclerozei multiple pot fi diferite la fiecare pacient, în funcție de fibrele nervoase care sunt afectate.

„Simptomele apar din cauza episoadelor de neuroinflamare din cadrul sistemului nervos central, care au ca rezultat disfuncția nervilor centrali și periferici”, a declarat Dr. Deborah Lee, redactor medical pentru Dr. Fox Online Pharmacy din Marea Britanie: „Cele mai frecvente simptome sunt slăbiciunea musculară, spasticitatea și disfuncția cognitivă.”

Simptomele includ și:

-Amorțeală sau slăbiciune, care poate apărea pe o parte a corpului, sau pe picioare și trunchi
-Senzația de "șoc electric" la mișcarea gâtului, cunoscută și sub numele de semnul lui Lhermitte
-Lipsa de coordonare sau mersul instabil
-Tremurături
-Vedere încețoșată sau dublă. De asemenea, pierderea parțială sau totală a vederii la un ochi la un moment dat, de obicei cu durere în timpul mișcării ochilor
-Durere sau furnicături în diferite zone ale corpului
-Amețeală și oboseală
-Tulburări de vorbire
-Probleme cu funcția intestinală, vezicală sau sexuală

Tipuri de scleroză multiplă

Simptomele SM ale fiecărui pacient pot evolua diferit. Pacienții se confruntă, de obicei, cu una dintre următoarele patru evoluții ale bolii, potrivit NINDS:

Recidivă-Remitere: Marcată de atacuri ale simptomelor SM (recăderi), urmate de perioade fără simptome (remisiuni). Atacurile nu se agravează în timp. Aproximativ 80% dintre pacienți sunt diagnosticați cu SM recurent-remisivă, a declarat Lee. Aceste atacuri se instalează pe o perioadă de câteva zile sau săptămâni și se rezolvă treptat pe parcursul săptămânilor sau lunilor. Dar, între atacuri, pacientul nu mai are nicio deteriorare neurologică.

Secundar-progresivă: După aproximativ 10 ani în care s-a confruntat cu SM recurent-remisivă, modelul se poate schimba în SM secundar-progresivă. Atacurile se înrăutățesc progresiv, fără perioade de remisiune.

Primary-Progresivă: Fără recăderi sau remisiuni, acest tip este marcat de simptome constante și în continuă agravare. Aproximativ 10% până la 20% dintre pacienți au SM primar-progresivă.

În timp ce majoritatea pacienților cu SM experimentează una dintre evoluțiile bolii enumerate mai sus, SM fulminantă este o altă formă rară a bolii, care afectează în principal copiii și adulții tineri, potrivit Cedars-Sinai. Este similară cu SM remitentă-relapsantă, dar progresează foarte rapid.

Cum se diagnostichează scleroza multiplă?

Diagnosticarea SM este adesea dificilă și necesită o muncă de detectiv clinic. „Obținem un istoric de la pacient, examinăm pacientul și apoi facem niște teste”, a spus Blitz-Shabbir. Examinarea simptomelor sau a rezultatelor testelor în sine nu poate indica în mod concludent SM, potrivit Societății Naționale de Scleroză Multiplă.

Testele pentru SM includ examene neurologice (pentru a testa funcția nervoasă, senzația și reflexele) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN).

Un RMN identifică cicatricile sau leziunile din creier și măduva spinării. Unul dintre aspectele cheie ale diagnosticării SM este de a determina dacă leziunile nervoase sunt prezente în mai multe locuri și dacă aceste leziuni au apărut în momente diferite. În 2017, Grupul internațional pentru diagnosticarea sclerozei multiple a publicat noi orientări – Criteriile MacDonald revizuite – privind utilizarea RMN-urilor și a analizei lichidului cefalorahidian pentru diagnosticarea rapidă a SM.

Testele de sânge pot fi făcute pentru a exclude bolile care pot mima SM. „Există multe astfel de boli, dar câteva exemple includ boala Lyme, vasculita, disfuncția tiroidiană, deficitul de B12 și migrenele”, a spus Blitz-Shabbir: „Apoi, puneți toate aceste piese împreună pentru a ajunge la un diagnostic clinic”.

Factori de risc pentru scleroza multiplă

Oricine poate dezvolta SM. În timp ce nu există o cauză cunoscută, potrivit Clinicii Mayo, mai mulți factori pot crește riscul de a dezvolta boala. Aceștia includ:

-Sexul. Femeile au de două până la trei ori mai multe șanse de a dezvolta SM recurent-remisivă.
-Antecedente familiale. Faptul că aveți un părinte sau un frate sau o soră cu SM vă expune la un risc mai mare de a dezvolta boala.
-Anumite infecții. Multe infecții virale sunt legate de SM. Printre acestea se numără virusul Epstein-Barr, care provoacă mononucleoza infecțioasă.
-Rasa. Persoanele albe, au cel mai mare risc de a dezvolta SM. În special, cei de origine nord-europeană. La cel mai mic risc, se află cei de origine asiatică, africană sau nativ-americană.
-Clima. SM este mai frecventă în țările mai îndepărtate de ecuator, inclusiv în sudul Canadei, nordul Statelor Unite, Noua Zeelandă, sud-estul Australiei și Europa. SM este mai puțin frecventă în țările mai apropiate de ecuator. Nivelurile mai scăzute de vitamina D și expunerea scăzută la lumina soarelui sunt, de asemenea, factori de risc.
-Anumite boli autoimune. Faptul de a avea o boală tiroidiană, diabet de tip 1 sau o boală inflamatorie intestinală poate expune o persoană la un risc ușor mai mare de a dezvolta SM.

Pentru persoanele care au SM, anumiți factori legați de stilul de viață au fost, de asemenea, legați de rezultatul bolii. De exemplu, persoanele cu SM care fumează sunt mai predispuse decât nefumătorii să dezvolte o formă mai severă a bolii, a spus Blitz-Shabbir. În plus, „există date bune acum că exercițiul fizic este o altă piesă a puzzle-ului”, a spus ea. Pacienții care fac exerciții fizice par să se descurce mai bine decât cei care nu fac acest lucru.

Cum se tratează scleroza multiplă?

Cauza sclerozei multiple este necunoscută și nu există un tratament pentru această boală. Cu toate acestea, există o serie de tratamente și medicamente disponibile pentru a trata simptomele și evoluția bolii. Mai multe medicamente aprobate de FDA pot încetini evoluția SM, pot reduce numărul de recăderi și pot ajuta la gestionarea simptomelor majore. –

Ecaterina Dinescu

Ecaterina Dinescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *