Tulburarea de panică

Tulburarea de panică este o afecțiune de sănătate mintală care provoacă episoade bruște și repetate de frică extremă care pot dura câteva minute sau chiar mai mult. Aceste episoade sunt denumite atacuri de panică. Atacurile se caracterizează prin sentimente accentuate de dezastru sau de pierdere a controlului, chiar și atunci când nu există o amenințare imediată.
La început, teama poate fi limitată la o anumită circumstanță, cum ar fi urcatul într-un lift sau trecerea cu mașina peste un pod. Acest lucru poate duce la evitarea situațiilor, potrivit Asociației Americane de Psihologie (APA). Pe măsură ce tulburarea progresează, persoana începe să se teamă nu doar de situație, ci și de posibilitatea de a avea un atac de panică și se retrage din multe activități zilnice.
Există o legătură între atacurile de panică și agorafobie. Persoanele care suferă de agorafobie evită, de obicei, locurile publice, cum ar fi mijloacele de transport în comun sau centrele comerciale, unde simt că ar putea fi prinse în capcană, potrivit Asociației Americane pentru Anxietate și Depresie (ADAA). Aproximativ una din trei persoane cu tulburare de panică dezvoltă, de asemenea, agorafobie.
Dr. Deborah Lee, redactor medical pentru farmacia online Dr. Fox din Anglia, a declarat pentru Live Science că poate fi greu de identificat declanșatorul unui atac de panică: „Atacurile de panică apar destul de brusc, adesea fără un motiv evident. Persoana vizate tremură, transpiră și poate avea palpitații. Atunci când este prezentă o tulburare de panică, atacurile de panică apar frecvent, uneori de mai multe ori pe săptămână.”
Persoanele cu tulburare de panică se tem să aibă un alt atac și deseori evită situațiile și locurile în care au avut loc atacuri anterioare, potrivit ADAA. Pe măsură ce atacurile devin mai frecvente, lumea unei persoane care suferă de panică devine din ce în ce mai mică și se limitează la zone și trasee foarte specifice în care se simt în siguranță.
Potrivit Institutului Național de Sănătate Mintală (NIMH), aproximativ 2,7% dintre americanii adulți au suferit de diferite grade de tulburare de panică. De asemenea, femeile sunt de peste două ori mai predispuse să sufere decât bărbații (3,8% față de 1,6%). Deși poate apărea la orice vârstă, tulburarea de panică începe în mod obișnuit în timpul adolescenței târzii și la începutul vârstei adulte.
Care sunt cauzele tulburării de panică?
În timp ce cercetătorii nu au determinat o cauză specifică a tulburării de panică, mulți medici cred că este o combinație de factori de mediu și genetici, potrivit NIMH.
„Tulburarea de panică este o afecțiune de sănătate mintală, a cărei cauză nu este bine înțeleasă. Ea poate apărea în asociere cu afecțiuni medicale precum o glandă tiroidă hiperactivă, anemie, diabet prost controlat sau boli de inimă”, a explicat Dr. Lee.
Studiile pe gemeni au demonstrat că este posibilă o moștenire genetică a tulburării, potrivit APA. Anomaliile cerebrale pot contribui, de asemenea, la această afecțiune, o analiză din revista Psychiatry and Clinical Neurosciences constatând că regiunea amigdală a creierului era mai mică la cei cu tulburare de panică în comparație cu subiecții de control. Cei care suferă de tulburare de panică experimentează o stimulare excesivă în amigdala, care este implicată în răspunsul de luptă sau de fugă și este responsabilă de frică și agresivitate,potrivit unui articol din revista Psychiatric Clinics of North America.
Un sistem dezechilibrat de neurotransmițători poate fi o cauză a tulburării de panică, a declarat Dr. Christopher La Tourette La Riche, director medical al Centrului de Tratament Lucida din Lantana, Florida.
Dezechilibrele chimice sau hormonale pot fi, de asemenea, o cauză a atacurilor de panică, potrivit unui articol din Psychiatric Clinics of North America , care a făcut legătura între sistemul neuroendocrin (producția de hormoni) și cel al neurotransmițătorilor și tulburarea de panică.
Pe lângă factorii biologici, cercetătorii investighează, de asemenea, modul în care stresul și factorii de mediu pot juca un rol. Un eveniment de viață stresant major, cum ar fi nașterea, divorțul, un accident sau moartea unei persoane apropiate, poate declanșa un atac de panică la o persoană care anterior nu prezenta semne ale acestei tulburări, după cum se poate observa într-un studiu privind tulburarea de panică postnatală, publicat în revista Comprehensive Psychiatry. Cu toate acestea, majoritatea celor care suferă de tulburare de panică nu pot identifica un eveniment specific care a declanșat afecțiunea.
„Majoritatea persoanelor pe care le tratez au suferit o formă de traumă la o vârstă fragedă – abuz, neglijare etc.”, a declarat La Riche pentru Live Science: „Se știe că aceste episoade cauzează modificări cronice în creier și predispun adulții la tulburări de anxietate”.
Care sunt simptomele tulburării de panică?
Tulburarea de panică este o afecțiune psihiatrică caracterizată prin atacuri repetate și bruște de frică și anxietate intense care durează cel puțin câteva minute sau mai mult, potrivit Dr. Michael Birnbaum, medic curant în cadrul Departamentului de Psihiatrie de la Spitalul Zucker Hillside din New York. În timp ce un atac de panică durează de obicei mai puțin de 10 minute, potrivit Mayo Clinic, efectele pot persista mult timp după episodul inițial.
„Atacurile de panică pot avea loc în orice moment, iar multe persoane cu tulburări de panică sunt adesea îngrijorate de posibilitatea de a avea un alt atac”, a declarat Birnbaum.
Multe persoane care suferă de tulburare de panică folosesc fraze similare atunci când descriu un incident: Simțiți că ați scăpat de sub control și că aveți un atac de cord. Potrivit lui Birnbaum, unele simptome tipice includ:
-Bătăi sau accelerări ale inimii
-Dificultăți de respirație
-Transpirație
-Tremurături
-Îngrijorarea că cineva este pe cale să moară
-Teama de a pierde controlul sau de a înnebuni
Alte semne fizice includ amețeli, amorțeală sau furnicături la nivelul mâinilor sau al altor extremități, senzația de căldură sau de răceală, furnicături sau amorțeală la nivelul mâinilor și dureri de stomac, potrivit ADAA.
În timp ce unele persoane își pot identifica factorii declanșatori ai unui atac de panică, episoadele apar adesea brusc. Una dintre cele mai mari surse de panică este teama de a avea un alt atac, potrivit Mayo Clinic.
Poți trata tulburarea de panică?
În timp ce unele persoane cu factori declanșatori foarte limitați pot evita anumite situații și, astfel, își pot limita atacurile de panică, afecțiunea îi poate incapacita serios pe cei care suferă atacuri frecvente, cu drepturi depline, potrivit ADAA.
La fel ca în cazul majorității problemelor de sănătate mintală, tulburarea de panică este tratată prin psihoterapie, medicație sau o combinație a celor două, în funcție de gravitatea afecțiunii și de răspunsul individului la tratament, potrivit NIMH.
„Tulburarea de panică este cel mai bine tratată cu o combinație de medicamente și terapie”, a declarat Birnbaum.
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) ajută la învățarea unor moduri diferite de a gândi, de a se comporta și de a reacționa la situații pentru a se simți mai puțin anxios și temător. „Terapia cognitiv-comportamentală este utilizată frecvent și ajută la schimbarea tiparelor de gândire distructive. Și tehnicile de relaxare sunt, de asemenea, încorporate în situații adecvate”, a declarat La Riche.
Medicamentele anxiolitice și antidepresivele sunt prescrise în mod obișnuit pentru a ușura tulburările de panică. Medicamentele numite beta-blocante sunt uneori folosite pentru a aborda simptomele fizice, cum ar fi un ritm cardiac rapid și dureri în piept, care însoțesc adesea tulburarea de panică. „Medicamentele ajută la scăderea sentimentelor și gândurilor anxioase, precum și a frecvenței și intensității atacurilor de panică”, a declarat Birnbaum.
Beta-blocantele pot ajuta, de asemenea, la controlul amețelii, bătăilor inimii și transpirației excesive care rezultă din atacurile de panică, a precizat NIMH. Cercetările din Pharmacology of Stress indică faptul că beta-blocantele sunt deosebit de eficiente în tratarea simptomelor somatice (fizice) ale anxietății. Administrația pentru Alimente și Medicamente consideră că utilizarea beta-blocantelor pentru tulburările de anxietate este o utilizare off-label, deoarece acestea sunt aprobate în tratamentul afecțiunilor cardiace și circulatorii, potrivit Mayo Clinic. Însă, persoanele care trec prin atacuri de panică nu trebuie să recurgă la automedicație, ci trebuie să meargă la medic.