Dificultatea de a controla emoțiile. De la reacții intense la probleme de sănătate mintală
Disreglarea emoțională se referă la dificultatea de a controla răspunsurile emoționale sau la reacții emoționale mai intense decât ar necesita o anumită situație. Fenomenul mai este descris prin termeni precum labilitate emoțională, schimbări de dispoziție sau fluctuații marcate ale dispoziției.
Dr. Marc A. Brackett, director fondator al Centrului Yale pentru Inteligență Emoțională și autor al cărții „Dealing With Feeling” („Cum să gestionăm emoțiile”), explică faptul că reglarea emoțională presupune gestionarea sentimentelor și alegerea unor strategii care pot susține bunăstarea, relațiile, obiectivele profesionale și rolul parental.
Atunci când aceste strategii sunt dificil de aplicat, emoțiile pot deveni greu de controlat. Reacțiile pot fi mai intense decât și-ar dori persoana respectivă, iar revenirea la o stare de calm poate necesita mai mult timp. În timp, dificultățile de reglare emoțională pot afecta sănătatea mintală, sănătatea fizică și relațiile interpersonale.
Care sunt simptomele disreglării emoționale
În cazul disreglării emoționale, sentimentele pot influența gândurile și reacțiile organismului înainte ca persoana să poată decide cum să răspundă. Printre manifestările fizice se numără accelerarea ritmului cardiac și încordarea musculară, iar capacitatea de a gândi limpede poate fi afectată.
Potrivit Dr. Marc A. Brackett, o persoană copleșită de emoții poate avea senzația că este „saturată de toate sentimentele, ca și cum s-ar sufoca”. În astfel de momente, inclusiv problemele minore pot părea mult mai importante, iar revenirea organismului și a minții la o stare de echilibru poate dura.
Manifestările diferă de la o persoană la alta. Printre semnele asociate disreglării emoționale se pot număra:
-depresia severă;
-anxietatea;
-nivelurile ridicate de rușine și furie;
-autovătămarea;
-consumul excesiv de substanțe;
-comportamentele sexuale cu risc ridicat;
-perfecționismul extrem;
-dificultățile de identificare și înțelegere a propriilor emoții, asociate alexitimiei;
-conflictele în relațiile interpersonale;
-tulburările de alimentație;
-gândurile sau tentativele de suicid.
Dificultățile de reglare emoțională pot fi observate și prin intensitatea sau durata emoțiilor, problemele de calmare după episoade de furie ori anxietate, dificultatea de a identifica sentimentele, reacțiile frecvente la comportamentul persoanelor apropiate și tendința de a spune sau de a face lucruri regretate ulterior.
Cauzele disreglării emoționale
Potrivit explicațiilor prezentate de experți, disreglarea emoțională poate fi asociată cu funcționarea insuficientă a mecanismelor implicate în controlul reacțiilor emoționale. Anumiți neurotransmițători pot să nu contribuie la calmarea organismului la fel de eficient, ceea ce poate prelungi răspunsul de tip „luptă sau fugi”.
În perioadele de stres intens, cortexul prefrontal, regiunea cerebrală implicată în raționament și control emoțional, se poate deconecta temporar.
Marc A. Brackett arată și importanța experiențelor din copilărie în dezvoltarea abilităților de reglare emoțională. Atunci când sentimentele sunt ignorate sau judecate în primii ani de viață, dezvoltarea instrumentelor necesare pentru gestionarea emoțiilor intense poate fi îngreunată.
Printre factorii care pot contribui la apariția disreglării emoționale se numără:
Traumele din copilăria timpurie
Evenimentele traumatice trăite în primii ani de viață pot influența dezvoltarea emoțională. Această perioadă este considerată una dintre cele mai importante etape ale dezvoltării umane.
Neglijarea în copilărie
Neglijarea reprezintă o formă de abuz din partea persoanelor care îngrijesc copilul și presupune privarea acestuia de nevoi fundamentale. Acestea includ supravegherea adecvată, îngrijirea medicală, îmbrăcămintea, locuința și alte nevoi fizice, emoționale, sociale, educaționale și de siguranță.
Leziunile cerebrale traumatice
Leziunile cerebrale traumatice pot provoca disfuncții ale creierului în urma acțiunii unei forțe externe, de regulă a unei lovituri violente la nivelul capului.
Invalidarea emoțională cronică
Respingerea, ignorarea sau judecarea repetată a gândurilor și sentimentelor unei persoane reprezintă o altă situație asociată dificultăților de reglare emoțională.
Tulburări asociate disreglării emoționale
Disreglarea emoțională poate apărea în asociere cu mai multe afecțiuni psihice sau neurologice.
ADHD
Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) este o afecțiune cerebrală care influențează concentrarea, controlul impulsurilor și gestionarea emoțiilor.
Multe persoane cu ADHD întâmpină dificultăți în controlul reacțiilor emoționale, care se pot manifesta prin frustrare, iritabilitate sau schimbări bruște de dispoziție.
Studiile indică o asociere între aceste reacții și modul în care interacționează regiunile cerebrale implicate în gestionarea stresului, atenției și controlului emoțional.
Anxietatea și depresia
Anxietatea și depresia pot face emoțiile mai dificil de gestionat. În cazul anxietății, organismul poate rămâne într-o stare de alertă, ceea ce intensifică iritabilitatea sau frica. În depresie, factorii de stres minori pot deveni copleșitori, iar revenirea după astfel de episoade poate fi mai dificilă.
Disreglarea emoțională poate agrava ambele afecțiuni prin întreținerea ciclurilor de ruminație și îngrijorare.
Tulburarea din spectrul autist
Tulburarea din spectrul autist (TSA) influențează modul în care sunt procesate comunicarea, emoțiile și relațiile cu ceilalți.
Multe persoane autiste experimentează emoții intense și pot întâmpina dificultăți în calmarea acestora. Procesarea mai intensă a imaginilor, sunetelor și stresului poate contribui la apariția crizelor, blocajelor sau schimbărilor bruște de dispoziție, în special în situații de schimbare ori suprasolicitare senzorială.
Tulburarea de stres posttraumatic
Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) este o afecțiune mintală care apare în urma experienței directe sau a asistării la un eveniment traumatic care pune viața în pericol.
Printre manifestările sale se numără disfuncțiile emoționale severe, flashbackurile, coșmarurile, anxietatea, gândurile negative incontrolabile, disocierea și amorțeala emoțională.
Tulburarea de personalitate borderline
Tulburarea de personalitate borderline afectează modul în care o persoană gândește și simte în raport cu sine și cu ceilalți, provocând dificultăți în funcționarea cotidiană.
Afecțiunea poate include probleme legate de imaginea de sine, gestionarea emoțiilor și comportamentului, precum și un tipar de relații instabile.
Disreglarea emoțională este frecvent întâlnită în această tulburare și se poate manifesta prin sensibilitate emoțională crescută, reactivitate intensă și dificultăți în revenirea la o stare emoțională stabilă.
Tulburările lobului frontal
Deteriorarea lobilor frontali ai creierului, de regulă în urma unei leziuni, poate provoca disreglare emoțională, impulsivitate, dificultăți în controlul impulsurilor, deficit de atenție, afectarea procesului decizional și lipsa motivației.
Tulburările lobului frontal pot apărea în urma unor traumatisme severe, inclusiv a celor produse în contexte de violență sau război. De asemenea, pot fi asociate infecțiilor cerebrale, cancerului, accidentului vascular cerebral și bolilor neurodegenerative.
Tulburarea obsesiv-compulsivă
Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o afecțiune mintală caracterizată prin gânduri nedorite și repetitive, obsesii sau nevoia de a repeta anumite acțiuni.
Perturbarea funcționării regiunii prefrontale, implicate în procesele cognitive, poate contribui la dificultăți importante de reglare emoțională.
Cum poate fi tratată disreglarea emoțională
Dezvoltarea abilităților de reglare emoțională este posibilă la orice vârstă, prin utilizarea unor instrumente adecvate și a sprijinului specializat.
Marc A. Brackett a explicat că învățarea acestor abilități nu este limitată de experiențele din copilărie și că dezvoltarea lor poate începe oricând.
Specialistul propune utilizarea unor strategii pentru gestionarea mai eficientă a emoțiilor, dintre care primele trei sunt:
Acceptarea: recunoașterea faptului că toate sentimentele pot fi experimentate și acceptate;
Etichetarea: identificarea și denumirea precisă a emoțiilor, pentru alegerea unui răspuns adecvat;
Compasiunea: înlocuirea dialogului interior critic cu unul mai blând sau solicitarea sprijinului.
Obiectivul este identificarea unor modalități sănătoase de calmare a organismului și de echilibrare a stării mentale.
Printre strategiile menționate de Brackett se numără apelarea unui prieten apropiat, activitatea fizică, odihna și consumul unei mese plăcute.
Aceste metode pot constitui un punct de plecare, însă dificultățile persistente de gestionare a emoțiilor pot necesita intervenție profesională.
Consilierea psihologică și psihoterapia
Tratamentul poate include terapia comportamentală dialectică (DBT) sau alte forme de terapie cognitiv-comportamentală (CBT).
Aceste intervenții psihoterapeutice, bazate pe dovezi, urmăresc dezvoltarea unor abilități precum mindfulness, conștientizarea emoțională, toleranța la stres, acceptarea și gestionarea relațiilor interpersonale.
Tratamentul medicamentos
În anumite situații, medicul poate recomanda antidepresive sau stabilizatori ai dispoziției.
Medicamentele au mecanisme de acțiune și efecte secundare diferite, iar alegerea tratamentului presupune evaluarea medicală și identificarea unei opțiuni adecvate fiecărui pacient.
Alimentația și activitatea fizică
Asocierea psihoterapiei sau a tratamentului medicamentos cu o alimentație nutritivă și activitate fizică regulată poate susține sănătatea fizică și emoțională. În anumite situații, poate fi necesară recomandarea unui dietetician sau a unui terapeut specializat în exerciții fizice.
Dezvoltarea abilităților de reglare emoțională
Un profesionist în sănătate mintală poate contribui la dezvoltarea unor strategii pentru:
-introducerea unei pauze înainte de reacțiile impulsive;
-exprimarea emoțiilor în condiții de siguranță;
-revenirea la o stare emoțională mai stabilă după perioade de stres.
Tratarea afecțiunilor asociate
Disreglarea emoțională poate avea legătură cu alte probleme de sănătate. Evaluarea medicală poate identifica și permite tratarea unor afecțiuni fizice sau psihice care influențează dispoziția.
Instrumentele psihologice
Sprijinul unui profesionist în sănătate mintală poate facilita dezvoltarea încrederii și a stimei de sine prin strategii psihologice.
Acestea pot include învățarea unor lucruri noi, atingerea unor obiective importante, voluntariatul sau identificarea unui scop prin activitatea profesională.
Când este necesar consultul medical
Evaluarea de către un medic este recomandată în cazul preocupărilor legate de labilitatea dispoziției sau de dificultățile de reglare emoțională.
Solicitarea imediată a ajutorului este importantă în următoarele situații:
-apariția bruscă a disreglării emoționale;
-instalarea sentimentului de lipsă de speranță sau apariția gândurilor de autovătămare ori suicid;
-interferența emoțiilor cu activitatea profesională, relațiile sau viața cotidiană;
-dificultatea de a reveni la calm sau de a gândi limpede după reacții emoționale intense;
-utilizarea alcoolului, alimentelor sau a altor substanțe pentru gestionarea stresului;
-izbucniri frecvente sau reacții emoționale disproporționate față de situație.
În situațiile de criză, este necesară apelarea serviciilor de urgență.
Chiar și în absența unor simptome severe, discuțiile cu un terapeut sau consilier pot contribui la dezvoltarea unor strategii practice pentru gestionarea emoțiilor și consolidarea abilităților de reglare emoțională.
