Mierea în ceaiul fierbinte. Ce se întâmplă cu proprietățile ei atunci când este încălzită

În sezonul rece, mierea este adesea adăugată în ceaiuri și alte băuturi calde, atât pentru gust, cât și pentru efectul calmant asupra gâtului iritat. Totuși, temperatura și durata încălzirii pot influența compoziția acestui produs natural. Unele enzime își pot pierde din activitate, iar expunerea îndelungată la temperaturi ridicate poate favoriza formarea hidroximetilfurfuralului (HMF), un compus utilizat și ca indicator al calității mierii. Ideea că mierea devine toxică atunci când este pusă în ceai fierbinte nu este însă susținută de dovezi științifice solide.

Din ce este alcătuită mierea

Mierea este un produs natural obținut de albine din nectarul florilor sau din secrețiile dulci ale plantelor. Compoziția sa variază în funcție de originea florală și de condițiile de procesare și depozitare.

Principalii constituenți sunt zaharurile, în special fructoza și glucoza, care reprezintă cea mai mare parte a conținutului său. Mierea conține și apă, enzime, acizi organici, minerale și diferiți compuși bioactivi, inclusiv substanțe cu activitate antioxidantă.

Printre enzimele prezente în miere se numără diastaza și invertaza. Acestea sunt sensibile la condițiile de procesare și la temperaturile ridicate, iar activitatea lor poate scădea în urma expunerii prelungite la căldură.

Cum influențează temperatura proprietățile mierii

Încălzirea poate modifica anumite componente ale mierii, însă amploarea schimbărilor depinde atât de temperatura la care este expusă, cât și de durata încălzirii.

Studiile privind tratamentul termic al mierii au evidențiat scăderea activității unor enzime, în special a diastazei, odată cu creșterea temperaturii și prelungirea expunerii. În același timp, pot apărea modificări ale concentrației unor compuși din compoziția produsului.

Principalele zaharuri, fructoza și glucoza, rămân prezente după încălzire, astfel încât mierea continuă să furnizeze energie. Totuși, păstrarea conținutului de zaharuri nu înseamnă că toate celelalte componente își mențin proprietățile inițiale.

Din acest motiv, încălzirea excesivă și de durată nu este recomandată atunci când se urmărește păstrarea cât mai bună a caracteristicilor naturale ale mierii.

Hidroximetilfurfuralul din miere: ce este și când apare

Hidroximetilfurfuralul, cunoscut și sub abrevierea HMF, este un compus care se poate forma în alimentele bogate în zaharuri în urma proceselor de încălzire și depozitare.

În cazul mierii, concentrația de HMF poate crește atunci când produsul este expus la temperaturi ridicate pentru perioade îndelungate. De asemenea, depozitarea pe termen lung, mai ales în condiții de temperatură ridicată, poate favoriza acumularea acestui compus.

HMF este utilizat în evaluarea calității mierii, deoarece concentrațiile crescute pot indica expunerea la căldură sau depozitarea necorespunzătoare.

Legislația europeană stabilește, în general, o limită de maximum 40 mg de HMF pe kilogram de miere comercializată. Pentru mierea provenită din regiuni cu climat tropical, limita este de 80 mg/kg.

Prezența HMF nu înseamnă automat că mierea este toxică. Evaluarea riscului depinde de concentrația substanței și de nivelul expunerii. Prin urmare, simpla adăugare a unei cantități obișnuite de miere într-o băutură fierbinte nu reprezintă un motiv pentru a considera produsul periculos.

Mierea devine toxică atunci când este adăugată în ceai fierbinte?

Afirmația potrivit căreia mierea devine toxică atunci când intră în contact cu un lichid fierbinte este exagerată. Nu există dovezi solide că utilizarea obișnuită a mierii pentru îndulcirea ceaiului ar transforma produsul într-o substanță toxică.

Este importantă diferența dintre încălzirea scurtă, specifică utilizării obișnuite într-o băutură caldă, și expunerea intensă sau prelungită la temperaturi ridicate.

În primul caz, poate exista o anumită modificare a componentelor sensibile la căldură, însă aceasta nu echivalează cu transformarea mierii într-un produs toxic. În schimb, încălzirea excesivă și de lungă durată poate afecta mai mult calitatea produsului și poate favoriza creșterea concentrației de HMF.

Când este recomandat să fie adăugată mierea în ceai

Pentru păstrarea cât mai bună a componentelor sensibile la temperatură, mierea poate fi adăugată după ce băutura s-a răcit puțin.

Nu există un prag universal de temperatură sub care toate enzimele și substanțele bioactive din miere să fie protejate. Modificările depind de temperatura efectivă și de timpul de expunere.

Prin urmare, o abordare practică este adăugarea mierii după ce ceaiul nu mai este foarte fierbinte, în locul introducerii ei imediat după prepararea băuturii.

Mierea și tusea

Mierea este folosită frecvent ca remediu alimentar pentru calmarea tusei, iar unele dovezi clinice susțin un efect benefic asupra simptomelor tusei acute asociate infecțiilor respiratorii.

Institutul Național pentru Sănătate și Excelență în Îngrijire din Marea Britanie (NICE) menționează că mierea poate reduce frecvența și intensitatea tusei la copii și adolescenți cu infecții ale căilor respiratorii superioare. Beneficiile observate sunt însă limitate, iar calitatea dovezilor variază de la scăzută la moderată.

O analiză sistematică publicată în 2023 în European Journal of Pediatrics, care a inclus zece studii, a identificat posibile beneficii ale mierii asupra frecvenței tusei și calității somnului la copiii cu tuse acută. Autorii au precizat însă că dovezile disponibile au o calitate redusă sau foarte redusă și că sunt necesare studii suplimentare.

Mierea poate contribui la calmarea temporară a iritației gâtului, dar nu înlocuiește tratamentul medical atunci când acesta este necesar.

De ce nu trebuie administrată mierea copiilor sub un an

Deși este un aliment natural, mierea nu trebuie administrată copiilor cu vârsta sub 12 luni. Aceasta poate conține spori ai bacteriei Clostridium botulinum, care pot provoca botulism infantil.

Afecțiunea este rară, dar gravă, și apare atunci când sporii ajung în intestinul sugarului, unde pot produce toxine. Sistemul digestiv al copiilor foarte mici nu este încă suficient de dezvoltat pentru a împiedica înmulțirea bacteriei.

Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din Statele Unite (CDC) recomandă evitarea mierii la copiii sub un an, indiferent dacă este consumată ca atare sau adăugată în alimente, apă ori formulă de lapte.

Mierea rămâne un aliment cu un conținut ridicat de zaharuri, astfel încât consumul său trebuie să fie moderat. Utilizarea ei în ceaiuri și alte băuturi poate fi o opțiune pentru îndulcire, fără a presupune însă că este lipsită de efecte asupra aportului zilnic de zaharuri.