Munca în schimbul de noapte și efectele asupra organismului

Când se lasă întunericul, somnul ne cheamă – cu excepția milioanelor de lucrători în schimburi care muncesc toată noaptea. În timp ce restul dintre noi dormim, sănătatea lor are de suferit.

Creșterea în greutate, diabetul, cancerul, depresia și sănătatea cardiacă precară sunt frecvente în rândul lucrătorilor în schimburi, care se luptă împotriva ceasului lor corporal pentru a rămâne treji când ar trebui să doarmă; ca să nu mai vorbim de faptul că mănâncă în momentele în care metabolismul lor se află, în mod normal, în repaus, potrivit unui studiu.

Ritmurile circadiene normale ale organismului sunt date peste cap

Această nealiniere face ravagii asupra sănătății unei persoane, deoarece ritmurile circadiene normale ale organismului sunt date peste cap.

Cercetările arată că momentul în care mâncați are un impact real asupra sănătății, iar un nou studiu efectuat pe rozătoare a identificat un mecanism de bază care poate determina modificări ale apetitului atunci când ciclurile de somn-veghe și indicii zi-noapte nu se aliniază.

O echipă de cercetători de la Universitatea din Bristol, Marea Britanie, a investigat legătura dintre hormonii legați de ciclurile somn-veghe și modelele zilnice de alimentație la șobolani și a constatat că ritmurile circadiene perturbate au avut un impact profund asupra comportamentului alimentar al animalelor.

Cercetătorii au perturbat ritmurile corporale normale ale șobolanilor, administrându-le perfuzii cu un hormon numit corticosteron, fie în sincronizare, fie în defazaj cu indicii de lumină și întuneric.

Corticosteronul este pentru rozătoare ceea ce este cortizolul pentru oameni: un hormon glucocorticoid care crește brusc în orele dinaintea trezirii și apoi scade constant pe parcursul zilei.

Șobolanii cu ritmuri normale perturbate de valuri de corticosteron intempestive au consumat aceeași cantitate de hrană în fiecare zi ca animalele sincronizate și ca un grup de control de șobolani care nu au primit nicio perfuzie. Însă aceștia au mâncat aproape jumătate din cantitatea zilnică de hrană în timpul orelor în care altfel s-ar fi odihnit.

Munca în schimbul de noapte

Deși acest moment modificat nu a fost asociat cu o creștere în greutate sau cu o creștere a masei de grăsime, a fost o abatere uriașă de la modelele lor obișnuite de hrănire – pe care cercetătorii au pus-o pe seama unei activități mai mari în momente nepotrivite a genelor care reglează apetitul.

Șobolanii cu niveluri de corticosteron nealiniate au avut o creștere a expresiei mai multor gene care produc proteine pentru stimularea apetitului în momente în care aceste gene sunt în mod normal dezactivate. Acest lucru, combinat cu o acalmie a genelor care suprimă pofta de mâncare, a dus probabil la o dorință crescută de a mânca semnificativ mai mult în timpul fazei inactive a zilei animalelor, a constatat studiul.

„Atunci când perturbăm relația normală a corticosteronului cu ciclul de lumină zi-noapte, rezultă o reglare anormală a genelor și a apetitului în perioada în care animalele dorm în mod normal”, explică Stafford Lightman, cercetător în neuroștiințe și autor al studiului la Universitatea din Bristol.

Toate acestea sunt foarte bune de știut, dar dacă se dovedește că același fenomen apare și la oameni, ce ar putea face lucrătorii în schimburi pentru a minimiza impactul programului de lucru asupra sănătății lor?

Angajații din domeniul sanitar, agenții de pază și alți lucrători în schimburi știu mai bine decât majoritatea cât de dificil poate fi să urmeze sfaturile obișnuite pentru a contracara efectele negative ale muncii lor vitale asupra sănătății: să se expună la soare, să facă exerciții fizice și să mănânce la ore regulate.

Limitarea meselor la timpul zilei ar putea ajuta

Există dovezi bune pentru aceste recomandări: studiile pe oameni – care sunt mai informative decât studiile pe animale – au arătat cum limitarea meselor la timpul zilei ar putea ajuta la prevenirea tulburărilor de dispoziție asociate cu munca de noapte.

Mâncatul restricționat în funcție de timp, care limitează orele în care oamenii mănâncă, dar nu neapărat caloriile consumate, a contribuit, de asemenea, la îmbunătățirea markerilor de sănătate cardiovasculară într-un studiu de 3 luni asupra pompierilor.

Dar, după cum recunoaște autoarea studiului și cercetătoarea în domeniul endocrinologiei Becky Conway-Campbell de la Universitatea din Bristol, semnalele cerebrale care conduc la creșterea apetitului pot fi „dificil de anulat prin disciplină sau rutină”.

Astfel, echipa concepe studii pentru a explora terapiile farmacologice care ar putea diminua tulburările alimentare, pe baza a ceea ce știu acum despre proteinele deocheate care stimulează apetitul nocturn.

Strategiile legate de stilul de viață sunt în multe privințe preferabile medicamentelor, dar trebuie să fie fezabile pentru ca oamenii să le pună în aplicare.

„Sperăm că descoperirile noastre oferă, de asemenea, o nouă perspectivă asupra modului în care stresul cronic și perturbarea somnului duc la supraconsumul caloric”, spune Conway-Campbell.

Studiul a fost publicat în Communications Biology.