Persoanele aflate în cea mai vârstnică etapă a vieții care se implică în mod regulat în activități aerobice și exerciții de antrenament de forță au rezultate mai bune la testele cognitive decât cele care sunt sedentare sau participă doar la exerciții aerobice. Aceasta este principala constatare a noului nostru studiu publicat în revista GeroScience, spun Brian Ho, candidat la doctorat în psihologie clinică și a sănătății, Universitatea din Florida, și Ronald Cohen, profesor de psihologie clinică și a sănătății, Universitatea din Florida.

Am evaluat 184 de persoane sănătoase din punct de vedere cognitiv, cu vârste cuprinse între 85 și 99 de ani. Fiecare participant și-a raportat obiceiurile de exerciții fizice și a fost supus unei baterii complete de teste neuropsihologice care au fost concepute pentru a evalua diferite dimensiuni ale funcției cognitive.

Am constatat că cei care au încorporat în rutina lor atât exerciții aerobice, cum ar fi înotul și ciclismul, cât și exerciții de forță, cum ar fi ridicarea greutăților – indiferent de intensitate și durată – au avut o agilitate mentală mai bună, o gândire mai rapidă și o capacitate mai mare de a-și schimba sau adapta gândirea.

Folosind un instrument de screening cognitiv bine cunoscut, numit Montreal Cognitive Assessment, care oferă o imagine echilibrată a mai multor aspecte ale cogniției, am constatat că persoanele care nu au făcut niciun exercițiu fizic au obținut un scor mai mic decât cele care au făcut atât exerciții cardio, cât și de forță.

Această diferență a fost ușoară, dar semnificativă chiar și atunci când s-a ținut cont de alți factori, cum ar fi educația și cât de mult au făcut exerciții fizice. În plus, grupul care a făcut ambele tipuri de exerciții s-a descurcat mai bine în activități cognitive specifice, cum ar fi codificarea simbolurilor, dincolo de simplele rezultate ale screening-ului.

Este important de menționat că, deși studiul nostru stabilește o corelație între un amestec de exerciții aerobice și de antrenament de forță și scoruri mai mari la testele cognitive, designul studiului nu ne-a permis să determinăm o relație de cauzalitate.

Cu toate acestea, rezultatele sugerează că o rutină variată de exerciții fizice este asociată cu o mai bună funcționare cognitivă la persoanele care au peste 80 de ani. Am realizat studiul ca parte a unei colaborări ample, în mai multe locații, cu McKnight Brain Research Foundation, care are institute la Universitatea din Florida, Universitatea din Miami, Universitatea din Arizona și Universitatea din Alabama-Birmingham.

De ce este important

Îmbătrânirea populației globale face ca sănătatea cognitivă să fie o problemă urgentă. Se estimează că numărul persoanelor diagnosticate cu boala Alzheimer în SUA va ajunge la aproape 14 milioane până în 2060, față de puțin peste 6 milioane în 2020.

Descoperirile noastre nu numai că oferă speranță pentru o îmbătrânire mai sănătoasă, dar prezintă și o abordare practică pentru menținerea sau chiar îmbunătățirea sănătății cognitive în ultimele decenii de viață.

Aceste rezultate nu sunt doar numere; ele reprezintă abilități de gândire din lumea reală care pot afecta calitatea vieții celor care intră în anii de aur.

Faptul că aproape 70 la sută dintre participanții la studiul nostru făceau deja exerciții fizice înainte de a se înscrie în studiul nostru sfidează stereotipul conform căruia bătrânețea și inactivitatea fizică trebuie să meargă mână în mână.

Constatările noastre oferă o bază de dovezi pentru ca furnizorii de asistență medicală să ia în considerare recomandarea unui regim mixt de exerciții aerobice și de forță ca parte a planurilor de bunăstare ale pacienților lor. Studiile arată că, atunci când declinul cognitiv este încetinit, oamenii cheltuiesc mai puțin pe îngrijiri medicale și au o calitate mai bună a vieții.

Ce urmează

Printre următoarele întrebări la care sperăm să răspundem se numără: Ce tipuri de exerciții aerobice și de forță sunt cele mai eficiente pentru sănătatea cognitivă? Este mersul pe jos la fel de eficient ca și joggingul? Ridicarea greutăților are același impact ca și exercițiile cu benzi de rezistență? Și cât de multe exerciții fizice sunt necesare pentru a vedea beneficii cognitive notabile?

O altă întrebare critică este potențialul exercițiilor fizice ca tratament pentru tulburările neurocognitive în rândul persoanelor în vârstă. Rezultatele noastre sugerează că activitatea fizică este o măsură preventivă. Dar ar putea fi, de asemenea, un tratament activ pentru declinul cognitiv? Aceasta este o evoluție incitantă și una care deschide tot felul de noi posibilități pentru a-i ajuta pe oameni să trăiască pe deplin de-a lungul întregii lor vieți.