Compozitorul german Ludwig van Beethoven s-a stins din viață pe 26 martie 1827, după o boală îndelungată. Țintuit la pat încă de la Crăciunul precedent, a fost atacat de icter, cu membrele și abdomenul umflate, fiecare respirație fiind o luptă.

În timp ce asociații săi se ocupau de sortarea obiectelor personale, au descoperit un document pe care Beethoven îl scrisese cu un sfert de secol mai devreme – un testament în care îi ruga pe frații săi să facă publice detalii despre starea sa de sănătate.

Astăzi nu mai este niciun secret că unul dintre cei mai mari muzicieni pe care i-a cunoscut vreodată lumea a fost surd funcțional până la jumătatea vârstei de 40 de ani. A fost o ironie tragică pe care Beethoven ar fi dorit ca lumea să o înțeleagă, nu doar din punct de vedere personal, ci și medical.

Compozitorul avea să trăiască mai mult decât medicul său cu aproape două decenii, însă la aproape două secole de la moartea lui Beethoven, o echipă de cercetători și-a propus să îi îndeplinească testamentul într-un mod pe care acesta nu l-ar fi visat posibil, analizând genetic ADN-ul din mostre autentificate de păr al acestuia.

„Scopul nostru principal a fost să facem lumină asupra problemelor de sănătate ale lui Beethoven, printre care se numără, după cum se știe, pierderea progresivă a auzului, care a început la vârsta de 20 și ceva de ani și care a dus în cele din urmă la surzenia funcțională în 1818”, a declarat biochimistul Johannes Krause, de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Germania, citat de sciencealert.com.

Cauza principală a acestei pierderi de auz nu a fost niciodată cunoscută, nici măcar de medicul său personal, Dr. Johann Adam Schmidt. Ceea ce a început ca un tinitus la 20 de ani a făcut încet-încet loc unei toleranțe reduse la zgomote puternice și, în cele din urmă, unei pierderi a auzului în tonalitățile înalte, punând capăt efectiv carierei sale de artist interpret.

Pentru un muzician, nimic nu poate fi mai ironic. Într-o scrisoare adresată fraților săi, Beethoven recunoștea că era „iremediabil afectat”, până la punctul în care se gândea la sinucidere. Compozitorul nu a trebuit să se confrunte doar cu pierderea auzului în viața sa de adult. Se spune că, cel puțin de la vârsta de 22 de ani, a suferit dureri abdominale severe și crize cronice de diaree.

Cu șase ani înainte de moartea sa au apărut primele semne de boală hepatică, boală despre care se crede că a fost, cel puțin în parte, responsabilă de moartea sa la vârsta de 56 de ani.

În 2007, o investigație medico-legală asupra unei șuvițe despre care se credea că este părul lui Beethoven a sugerat că otrăvirea cu plumb ar fi putut să-i grăbească moartea, dacă nu cumva ar fi fost responsabilă în cele din urmă de simptomele care i-au curmat viața.

Având în vedere cultura de a bea din vase de plumb și tratamentele medicale din acea vreme care implicau utilizarea plumbului, nu este o concluzie surprinzătoare.

Acest ultim studiu, publicat în luna martie a acestui an, demontează însă teoria, dezvăluind că părul nu a provenit niciodată de la Beethoven, ci mai degrabă de la o femeie necunoscută.

Mai important, mai multe șuvițe confirmate ca fiind mult mai susceptibile de a proveni de la capul compozitorului demonstrează că moartea sa a fost probabil rezultatul unei infecții cu hepatită B, exacerbată de consumul de alcool și de numeroșii factori de risc pentru boli hepatice.

Cât despre celelalte afecțiuni lui Beethoven

„Nu am reușit să găsim o cauză definitivă pentru surditatea lui Beethoven sau pentru problemele gastrointestinale”, a declarat Krause.

Într-un fel, rămânem cu mai multe întrebări cu privire la viața și moartea celebrului compozitor clasic. Unde a contractat hepatita? Cum a reușit o șuviță de păr de femeie să treacă drept a lui Beethoven timp de secole? Și ce se ascundea în spatele durerilor de stomac și a pierderii auzului?

Având în vedere că echipa a fost inspirată de dorința lui Beethoven ca lumea să înțeleagă pierderea auzului său, este un rezultat nefericit. Deși a mai existat o surpriză îngropată printre genele sale.

O investigație suplimentară care a comparat cromozomul Y din mostrele de păr cu cele ale rudelor moderne care descind din linia paternă a lui Beethoven indică o neconcordanță. Acest lucru sugerează o activitate sexuală extraconjugală în generațiile care au precedat nașterea compozitorului.

„Această descoperire sugerează un eveniment de paternitate extrapereche în linia paternă a compozitorului, între concepția lui Hendrik van Beethoven în Kampenhout, Belgia, în jurul anului 1572, și concepția lui Ludwig van Beethoven, șapte generații mai târziu, în 1770, la Bonn, Germania”, a declarat Tristan Begg, un antropolog biolog care lucrează în prezent la Universitatea Cambridge din Marea Britanie.

Totul ar putea fi puțin mai mult decât se aștepta un Beethoven mai tânăr, având în vedere cererea fatidică pe care a pus-o pe hârtie.