Persoanele al căror creier sfidează vârsta: Super-agerii

Există printre noi niște oameni speciali ale căror minți ascuțite sfidează vârsta înaintată, creierele lor rezistând cumva la mersul timpului. Există o mulțime de posibile motive, de la genetică la personalitate. Acum, un studiu spaniol, unul dintre cele mai mari și mai lungi studii de acest gen, a identificat alte câteva trăsături care ar putea explica modul în care acești oameni longevivi își păstrează spiritul și memoria.
„Suntem acum mai aproape de a rezolva una dintre cele mai mari întrebări fără răspuns despre superageri: dacă aceștia sunt cu adevărat rezistenți la declinul memoriei legat de vârstă sau dacă au mecanisme de adaptare care îi ajută să depășească acest declin mai bine decât colegii lor”, spune autorul principal Marta Garo-Pascual, specialist în neuroștiințe la Centrul Alzheimer al Fundației Regina Sofia din Madrid.
”Supervârstnicii” sau ”superagerii” sunt persoane în vârstă de 80 de ani sau mai mult a căror memorie rivalizează cu cea a celor cu 20 sau 30 de ani mai tineri.
În cadrul acestui nou studiu efectuat pe 64 de persoane superagere și 55 de adulți în vârstă sănătoși, ambele grupuri având în medie 82 de ani, Garo-Pascual și colegii săi au analizat diferențele în ceea ce privește scanările cerebrale, testele de mobilitate, evaluările clinice ale sănătății mintale, sondajele privind stilul de viață și probele de sânge.
Dacă descoperirile lor sunt reprezentative pentru superagerii din alte țări, rezultatele sugerează că mințile agile ale superagerilor ar putea avea ceva de-a face cu corpurile lor agile.
Activități mai solicitante
Pe parcursul a șase vizite anuale, cercetătorii au urmărit factorii legați de stilul de viață al participanților la studiu, le-au scanat creierul, le-au prelevat probe de sânge și i-au supus la teste de mobilitate – introducând datele într-un model de învățare automată însărcinat cu identificarea factorilor asociați cu superagerii.
În concordanță cu studiile anterioare, scanările RMN au arătat că, în perioada de 5 ani de studiu, creierul superagerilor s-a micșorat mai lent decât creierul contemporanilor lor în zonele implicate în memorie și mișcare.
În general, superagerii erau mai activi la mijlocul vieții, erau mulțumiți în anii de bătrânețe de somnul lor, aveau o sănătate mintală mai bună și dădeau dovadă de o mai mare independență în viața de zi cu zi – probabil facilitată de capacitatea lor de a se mișca, de a se echilibra și de a-și aminti lucruri.
Superagerii erau, de asemenea, mai rapizi în a se ridica în picioare de pe scaun, în cadrul unui „Test de ridicare și deplasare cronometrat”, și aveau abilități motorii fine mai bune. Cu toate acestea, nu a existat nicio diferență perceptibilă în ceea ce privește nivelurile generale de activitate raportate de către superageri și de către persoanele în vârstă tipice.
„Deși superagerii raportează niveluri de activitate similare cu cele ale vârstnicilor tipici, este posibil ca ei să facă activități mai solicitante din punct de vedere fizic, cum ar fi grădinăritul sau urcatul scărilor”, spune cercetătorul în neuroștiințe Bryan Strange de la Universitatea Politehnică din Madrid, citat de CNN: „De asemenea, este posibil ca o sănătate mai bună a creierului să fie responsabilă pentru faptul că super-agers au o viteză de mișcare mai mare.”
Modul de viață și legăturile sociale
De asemenea, studiul nu a constatat nicio diferență în ceea ce privește biomarkerii din sânge ai demenței, în concordanță cu studiile anterioare care au constatat că superagerii își păstrează funcția de memorie în ciuda unor niveluri similare de proteine ale bolii Alzheimer în creierul lor.
„Constatările noastre sugerează că superagerii sunt rezistenți la aceste procese, deși motivele exacte pentru acest lucru sunt încă neclare”, spune Garo-Pascual.
Cercetările anterioare au dezvăluit o abundență de neuroni fusiformi, un tip rar de neuron legat de capacitatea de memorare, în creierul superagerilor. Așadar, memoria lor foarte clară poate fi, în parte, produsul unei loterii biologice, dar și o reflectare a modului de viață ales, a legăturilor sociale sau a viziunii lor asupra vieții.
Genetica, de asemenea, joacă probabil un rol, deoarece modelul de învățare automată utilizat în acest studiu pentru a diferenția superagerii de colegii lor a putut face acest lucru corect doar în 66% din cazuri, pe baza a 89 de factori demografici, de stil de viață și clinici.
Cercetările ulterioare care implică superagerii ar putea, în timp, să dezvăluie modalități de a ajuta persoanele în vârstă să îmbătrânească bine și să păstreze funcția de memorie, deși există o suprapunere probabilă cu factorii asociați cu prevenirea demenței, cum ar fi activitatea fizică și tensiunea arterială scăzută.
Studiile mai lungi și mai ample asupra superagerilor ar putea, de asemenea, să furnizeze mai multe date pentru a ne perfecționa înțelegerea a ceea ce îi diferențiază pe superageri.