Motivul simplu pentru care facem aceleași greșeli iar și iar, chiar dacă știm mai bine

Învățați din greșelile voastre. Cel puțin, așa ni s-a spus multora dintre noi. Dar știința arată că adesea nu reușim să învățăm din greșelile din trecut. În schimb, este probabil să continuăm să repetăm aceleași greșeli, spune Pragya Agarwal, profesor de Inegalități sociale și nedreptate, Universitatea Loughborough:

La ce mă refer aici prin greșeli? Cred că suntem cu toții de acord că învățăm rapid că, de exemplu, dacă punem mâna pe un aragaz încins, ne ardem și, prin urmare, este puțin probabil să mai repetăm această greșeală. Acest lucru se datorează faptului că creierul nostru creează un răspuns de amenințare la stimulii dureroși din punct de vedere fizic pe baza experiențelor anterioare.

Însă, atunci când vine vorba de gândire, de modele comportamentale și de luarea deciziilor, repetăm adesea greșelile – cum ar fi întârzierea la întâlniri, lăsarea sarcinilor până în ultimul moment sau judecarea oamenilor pe baza primei impresii.

Motivul poate fi găsit în modul în care creierul nostru procesează informațiile și creează șabloane la care ne referim din nou și din nou. Aceste șabloane sunt, în esență, scurtături, care ne ajută să luăm decizii în lumea reală. Dar aceste scurtături, cunoscute sub numele de euristică, ne pot face, de asemenea, să ne repetăm erorile.

Așa cum am discutat în cartea mea Sway: Unravelling Unconscious Bias, oamenii nu sunt raționali în mod natural, chiar dacă ne-ar plăcea să credem că suntem. Supraîncărcarea cu informații este obositoare și derutantă, așa că filtrăm zgomotul.

Vedem doar părți din lume. Avem tendința de a observa lucrurile care se repetă, indiferent dacă există sau nu modele, și tindem să ne păstrăm memoria generalizând și recurgând la tipare.

De asemenea, tragem concluzii din date puține și folosim scurtături cognitive pentru a crea o versiune a realității în care vrem să credem în mod implicit. Acest lucru creează un flux redus de informații primite, care ne ajută să conectăm puncte și să umplem golurile cu lucruri pe care le știm deja.

În cele din urmă, creierul nostru este leneș și este nevoie de mult efort cognitiv pentru a schimba scenariul și aceste scurtături pe care le-am construit deja. Și astfel, este mai probabil să ne întoarcem la aceleași tipare de comportamente și acțiuni, chiar și atunci când suntem conștienți că ne repetăm greșelile.

Acest lucru se numește prejudecată de confirmare – tendința noastră de a confirma ceea ce credem deja, mai degrabă decât să ne schimbăm mentalitatea pentru a încorpora informații și idei noi.

De asemenea, ne folosim adesea „instinctul” – un tip de gândire automată, subconștientă, care se bazează pe acumularea experiențelor noastre anterioare în timp ce emitem judecăți și luăm decizii în situații noi.

Uneori rămânem la anumite modele de comportament și ne repetăm greșelile din cauza unui „efect al ego-ului” care ne obligă să rămânem la convingerile noastre existente. Este probabil să alegem selectiv structurile de informații și feedback-ul care ne ajută să ne protejăm ego-ul.

Un experiment a constatat că, atunci când oamenilor li se amintește de succesele lor din trecut, este mai probabil să repete acele comportamente de succes.

Dar atunci când erau conștienți de eșecurile lor din trecut sau când li se aduceau la cunoștință în mod activ eșecurile lor din trecut, era mai puțin probabil ca ei să răstoarne modelul de comportament care a dus la eșec. Astfel, oamenii erau, de fapt, tot mai predispuși să repete acel comportament.

Asta pentru că, atunci când ne gândim la eșecurile noastre din trecut, este probabil să ne simțim deprimați. Iar în acele momente, este mai probabil să ne complacem în comportamente care ne fac să ne simțim confortabil și familiar.

Chiar și atunci când gândim cu atenție și încet, creierul nostru are o prejudecată față de informațiile și șabloanele pe care le-am folosit în trecut, indiferent dacă acestea au dus la erori. Acest lucru se numește prejudecată de familiaritate.

Totuși, putem învăța din greșeli. În cadrul unui experiment, maimuțele și oamenii au trebuit să privească puncte zgomotoase și în mișcare pe un ecran și să judece direcția netă a mișcării lor.

Cercetătorii au constatat că ambele au încetinit după o eroare. Cu cât eroarea era mai mare, cu atât mai lungă era încetinirea de după eroare, ceea ce arată că se acumulau mai multe informații.

Cu toate acestea, calitatea acestor informații era scăzută. Scurtăturile noastre cognitive ne pot forța să ignorăm orice informație nouă care ar putea ajuta la prevenirea repetării greșelilor.

De fapt, dacă facem greșeli în timp ce îndeplinim o anumită sarcină, „prejudecata de frecvență” ne face probabil să le repetăm ori de câte ori îndeplinim din nou sarcina respectivă. În mod simplist vorbind, creierul nostru începe să presupună că erorile pe care le-am făcut anterior reprezintă modul corect de a îndeplini o sarcină – creând o „cale obișnuită a greșelii”.

Așadar, cu cât repetăm mai des aceleași sarcini, cu atât este mai probabil să parcurgem calea greșelii, până când aceasta devine atât de adânc încorporată încât devine un set de scurtături cognitive permanente în creierul nostru.
Controlul cognitiv

Sună sumbru, deci ce se poate face?

Avem o abilitate mentală care poate anula scurtăturile euristice, cunoscută sub numele de „control cognitiv”. Și există unele studii recente în neuroștiință cu șoareci care ne dau o idee mai bună despre ce părți ale creierului nostru sunt implicate în acest sens.

Cercetătorii au identificat, de asemenea, două regiuni ale creierului cu „neuroni de monitorizare a autoeroării” – celule cerebrale care monitorizează erorile. Aceste zone se află în cortexul frontal și par să facă parte dintr-o secvență de etape de procesare – de la reorientare la învățarea din greșelile noastre.

Cercetătorii analizează dacă o mai bună înțelegere a acestui fenomen ar putea contribui la dezvoltarea unor tratamente mai bune și a unui sprijin mai bun pentru boala Alzheimer, de exemplu, deoarece menținerea controlului cognitiv este crucială pentru bunăstarea la o vârstă mai înaintată.

Dar chiar dacă nu înțelegem perfect procesele cerebrale implicate în controlul cognitiv și în autocorectare, există lucruri mai simple pe care le putem face.

Unul dintre ele este să devenim mai confortabili cu greșelile. Am putea crede că aceasta este o atitudine greșită față de eșecuri, dar este de fapt o cale mai pozitivă de a merge înainte. Societatea noastră denigrează eșecurile și greșelile și, în consecință, este probabil să ne fie rușine pentru greșelile noastre și să încercăm să le ascundem.

Cu cât ne simțim mai vinovați și mai rușinați și cu cât încercăm mai mult să ne ascundem greșelile de ceilalți, cu atât este mai probabil să le repetăm. Atunci când nu ne simțim atât de deprimați în legătură cu noi înșine, este mai probabil să fim mai capabili să acceptăm noi informații care ne pot ajuta să ne corectăm greșelile.

De asemenea, poate fi o idee bună să luăm o pauză de la îndeplinirea unei sarcini pe care dorim să învățăm să o facem mai bine. Recunoașterea eșecurilor noastre și luarea unei pauze pentru a le lua în considerare ne poate ajuta să reducem prejudecata de frecvență, ceea ce ne va face mai puțin probabil să ne repetăm greșelile și să consolidăm căile greșelii.