Undeva, în întuneric, ceva se mișcă. Inima ta bate o percuție rapidă în interiorul pieptului tău. Panica crește. Este greu să gândești limpede. Și în adâncul stomacului tău, există un sentiment de greață că ceva teribil este pe cale să se întâmple.

Potrivit unui studiu care urmează să fie încă revizuit de către cercetători de la Universitatea Sapienza din Roma, această reacție viscerală de stomac întors pe dos la oroare este mai mult decât nervi – sistemul tău gastric chiar se pregătește pentru ce e mai rău.

Evoluția, dintr-un motiv oarecare, pare să fi decis că cel mai bun mod de acțiune atunci când simțim dezgust sau frică este să scădem pH-ul din intestin pentru a-l face mai acid.

Privită în lumina cercetărilor care demonstrează o legătură solidă între reacțiile intestinale și răspunsul creierului la situații amenințătoare, descoperirea întărește modelele care sugerează că rețeaua gastrică joacă un rol major în răspunsurile emoționale ale organismului nostru.

A simți dezgust în stomac nu este ceva neobișnuit. De fapt, „hărțile corporale” ale emoțiilor raportate de sine stătător asociază adesea emoțiile negative cu sistemul gastric. Nu este vorba doar de un lucru mental – înregistrările activității electrice din peretele muscular al intestinului reflectă, de asemenea, experiențele noastre de dezgust, spun specialiștii consultați de sciencealert.com.

Acest răspuns pare să fie o stradă cu două sensuri. Administrarea unor medicamente care ameliorează refluxul și greața înainte de a li se prezenta o scenă revoltătoare are un efect semnificativ asupra faptului că aceștia își feresc inconștient privirea, un semn obișnuit de dezgust.

Se pare că organismul nostru este determinat să intensifice activitatea gastrică atunci când experimentăm lucruri de care ar trebui să ne ferim, ceea ce evocă un sentiment de greață. La rândul său, această senzație devine parte a răspunsului la frică, determinându-ne să acționăm în consecință.

Totuși, un marker al ororii stomacale care nu a fost măsurat în profunzime este mediul intern al stomacului. Devine din ce în ce mai evident faptul că locuitorii microscopici ai intestinului sunt interconectați cu tulburările de dispoziție, dar nu este clar cum se schimbă chimia în care înoată aceștia în momentele de repulsie.

În noul studiu, psihologul Giuseppina Porciello a condus o mică echipă de cercetători într-o investigație asupra „mediului endoluminal al sistemului gastrointestinal”, folosind senzori ingerabili care pot măsura aciditatea, temperatura și presiunea în timp ce trec prin sistemul digestiv.

Un eșantion de 31 de bărbați sănătoși, fără tulburări psihologice, neurologice sau digestive cunoscute, au fost recrutați și li s-a cerut să înghită o „pastilă inteligentă”, care conținea un senzor, o baterie și un transmițător wireless.

În timp ce aceasta înregistra din interior, cercetătorii au măsurat din exterior activitatea electrică musculară a sistemului digestiv, precum și alte reacții fiziologice.

Voluntarii au fost apoi rugați să participe la patru sesiuni de vizionare care prezentau clipuri video de 9 secunde, selectate pentru conținutul lor vesel, dezgustător, trist și înfricoșător. Conținutul neutru-emotiv a fost, de asemenea, integrat în sesiuni pentru a servi drept control.

Răspunzând la clipuri prin intermediul unui chestionar, participanții le-au dat cercetătorilor o idee despre ceea ce au simțit în mod subiectiv în legătură cu ceea ce au văzut. Între timp, pastila inteligentă era ocupată cu colectarea de date din interior, transmițând detalii din stomac, din intestinul subțire și din intestinul gros.

În concordanță cu constatările anterioare, senzațiile gastrice au crescut în timpul scenelor de frică, ajungând la maxim în timpul vizionării clipurilor dezgustătoare. Respirația a fost, de asemenea, intensificată, ca și în timpul scenelor triste.

În profunzime, sistemul digestiv arunca mai mult acid gastric în cavitate. În timp ce voluntarii urmăreau videoclipurile dezgustătoare, pH-ul gastric a scăzut. Cu cât se simțeau mai dezgustați sau mai speriați, cu atât mai scăzut era pH-ul.

Deși nu este întru totul surprinzător, acest detaliu suplimentar care descrie funcțiile intestinului atunci când trăim emoții puternice ne ajută să dăm substanță relației complexe dintre minte și sistemul gastric.

Cu astfel de date, putem să modelăm mai bine nu doar funcționarea corpului nostru care funcționează în cele mai bune condiții, ci și afecțiunile legate de tulburări intestinale sau digestive, precum și modul în care acestea ar putea avea un impact asupra stărilor noastre mentale.

Bineînțeles, un studiu pre-print limitat la un grup mic de voluntari de sex masculin nu poate fi interpretat prea larg. Pentru a generaliza rezultatele ar fi necesare investigații viitoare care să includă un grup mai divers de voluntari.

Este un domeniu al științei pe care tehnologia miniaturizată va face cu siguranță mult mai ușor de explorat, mai ales în comparație cu vremurile trecute.

Cu aproape două secole în urmă, un experiment oarecum similar a fost realizat fără ajutorul pastilelor inteligente sau al senzorilor. Doar o rană prin împușcare care a refuzat să se vindece, în burta unui negustor de blănuri canadian pe nume Alexis St. Martin.

Un chirurg al armatei americane, pe nume William Beaumont, a profitat de ocazia prezentată pentru a studia funcțiile digestiei – inclusiv influențele emoțiilor asupra culorii secrețiilor intestinale – prin această fereastră comodă de carne.

Și dacă acest lucru nu evocă un răspuns visceral în stomacul dumneavoastră, nimic nu o va face.