Persoanele empatice par să aibă o abilitate specială când vine vorba de animale

Poți să îți dai seama doar dintr-un scâncet, mârâit, behăit sau muget dacă un animal cu copite este fericit sau în suferință? Dacă puteți, ar putea fi un semn că sunteți deosebit de empatic – sau că petreceți mult timp în preajma animalelor.

Un studiu condus de etologul Elodie Briefer de la Universitatea din Copenhaga, Danemarca, a constatat că persoanele care au avut scoruri mai mari de empatie au fost mai bune la identificarea emoțiilor animalelor doar din sunet.

Studiul urmează unei investigații similare publicate de Briefer la începutul acestui an, care a susținut speculațiile conform cărora animalele aud și răspund la emoțiile din propriile noastre voci.

Briefer și echipa sa au colectat înregistrări ale vocalizărilor de la animale domestice (inclusiv porci, cai, capre și vite) și animale sălbatice (inclusiv mistreți și cai sălbatici Przewalski).

Unele dintre aceste înregistrări au fost asociate cu experiențe pozitive, cum ar fi faptul că un animal anticipează mâncarea sau se reunește cu un prieten.

Alte sunete au fost emise atunci când animalul era speriat, stresat sau izolat social.

Ritmul cardiac al animalelor domestice și mișcările animalelor sălbatice au fost folosite ca măsurători ale intensității emoției resimțite, sau a „stârnirii emoționale”, în momentul în care a fost emis sunetul.

De asemenea, au fost incluse și voci umane în amestec. Cercetătorii au creat câteva cuvinte fără sens și au angajat actori care să le rostească în tonuri de voce pozitive și negative.

Două sunete ale aceluiași animal (sau actor uman) – unul cu excitație scăzută și unul cu excitație ridicată – au fost redate celor 1.024 de participanți la studiu din 48 de țări.

De asemenea, oamenilor li s-a cerut să completeze un chestionar de empatie bazat pe indicele de reactivitate interpersonală.

Acest indice măsoară patru trăsături empatice: tendința lor de a adopta punctele de vedere ale altor persoane, de a simți simpatie pentru alții, de a simți suferință atunci când alții au nevoie și de a se imagina pe ei înșiși în situații fictive.

În general, oamenii au interpretat corect semnificația sunetelor de animale în peste 50 la sută din cazuri, ceea ce este mai bine decât șansa aleatorie.

Oamenii au fost mai de încredere atunci când au detectat nivelul de excitare emoțională decât tipul de emoție la animale. Acest lucru s-ar putea datora faptului că excitarea este un răspuns la stres care s-a păstrat de-a lungul evoluției la mamifere și este reprezentat, în general, de un zgomot de înaltă frecvență, spune Briefer, autorul principal al studiului.

Sexul și nivelul de educație nu au avut niciun efect asupra capacității oamenilor de a interpreta zgomotele animalelor, dar vârsta a avut, persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 29 de ani fiind cele mai bune, iar capacitatea scăzând odată cu vârsta.

Oamenii au fost mai atenți la sunetele altor oameni și ale animalelor domestice în comparație cu cele ale animalelor sălbatice. Iar persoanele care au lucrat îndeaproape cu animalele au fost mai bune la înțelegerea acestora, sugerând că comunicarea între specii poate fi îmbunătățită prin expunere și practică.

Persoanele care au obținut scoruri ridicate la empatie au fost mai capabile să înțeleagă mai bine semnificația sunetelor animalelor.

Această constatare reflectă un alt studiu în care oamenii care au avut o empatie mai mare față de pisici au fost mai buni la a discerne dacă mieunatul acestora era asociat cu experiențe pozitive (cum ar fi să fie periate) sau negative (cum ar fi să fie izolate).

Este posibil să antrenăm oamenii să își îmbunătățească înțelegerea vieții emoționale a animalelor, spune Briefer: „Când elevii încearcă testul în clasă, obțin în medie 50% din răspunsurile corecte din prima încercare. După ce vorbim despre sunete și cunoștințele pe care le avem despre vocalizele animalelor, ei se îmbunătățesc. La a doua încercare, ei obțin de obicei peste 70 la sută răspunsuri corecte. Această cercetare sugerează că noi, toate mamiferele, avem un sistem emoțional comun”.