Ați avut vreodată senzația ciudată că ați mai trăit exact aceeași situație, deși este imposibil? Uneori poate părea chiar că retrăiești ceva ce s-a întâmplat deja. Acest fenomen, cunoscut sub numele de déjà vu, îi nedumerește pe filosofi, neurologi și scriitori de foarte mult timp.

Începând de la sfârșitul anilor 1800, au început să apară multe teorii cu privire la ceea ce ar putea cauza déjà vu, care înseamnă „deja văzut” în franceză.

Oamenii au crezut că poate provine dintr-o disfuncție mentală sau poate un tip de problemă cerebrală. Sau poate că era vorba de un sughiț temporar în funcționarea altfel normală a memoriei umane. Dar subiectul nu a ajuns pe tărâmul științei decât destul de recent.

Trecerea de la paranormal la știință

La începutul acestui mileniu, un om de știință pe nume Alan Brown a decis să efectueze o trecere în revistă a tot ceea ce cercetătorii scriseseră până atunci despre déjà vu.

O mare parte din ceea ce a putut găsi avea o aromă paranormală, având legătură cu supranaturalul – lucruri precum viețile anterioare sau abilitățile psihice. Dar a găsit, de asemenea, studii care au intervievat oameni obișnuiți cu privire la experiențele lor de déjà vu.

Din toate aceste lucrări, Brown a reușit să culeagă câteva concluzii de bază despre fenomenul déjà vu.

De exemplu, Brown a stabilit că aproximativ două treimi dintre oameni au experiențe de déjà vu la un moment dat în viață. El a determinat că cel mai frecvent declanșator al déjà vu-ului este o scenă sau un loc, iar următorul cel mai frecvent declanșator este o conversație.

De asemenea, el a raportat indicii de-a lungul a aproximativ un secol de literatură medicală cu privire la o posibilă asociere între déjà vu și unele tipuri de activitate convulsivă în creier.

Recenzia lui Brown a adus subiectul déjà vu-ului în sfera științei mai generale, deoarece a apărut atât într-o revistă științifică pe care oamenii de știință care studiază cogniția tind să o citească, cât și într-o carte destinată oamenilor de știință. Lucrarea sa a servit drept catalizator pentru ca oamenii de știință să conceapă experimente pentru a investiga déjà vu-ul.

Testarea déjà vu-ului în laboratorul de psihologie

”Stimulată de lucrările lui Brown, propria mea echipă de cercetare a început să efectueze experimente menite să testeze ipotezele privind posibilele mecanisme ale déjà vu-ului.

Am investigat o ipoteză veche de aproape un secol, care sugera că déjà vu-ul se poate întâmpla atunci când există o asemănare spațială între o scenă actuală și o scenă nerecunoscută din memorie. Psihologii au numit această ipoteză ipoteza familiarității Gestalt.

De exemplu, imaginați-vă că treceți pe lângă stația de asistență medicală dintr-o unitate spitalicească în drum spre un prieten bolnav. Deși nu ați mai fost niciodată în acest spital, sunteți lovit de sentimentul că ați fost.

Cauza care stă la baza acestei experiențe de déjà vu ar putea fi faptul că amenajarea scenei, inclusiv amplasarea mobilierului și obiectele particulare din spațiu, au aceeași amenajare ca o scenă diferită pe care ați experimentat-o în trecut.

Poate că modul în care este amplasată stația de asistență medicală – mobilierul, obiectele de pe tejghea, modul în care se conectează la colțurile holului – este același cu modul în care a fost aranjat un set de mese de primire în raport cu semnele și mobilierul dintr-un hol la intrarea la un eveniment școlar la care ați participat cu un an înainte”, a explicat, pentru sciencealert.com, Anne Cleary, profesor de psihologie cognitivă, Universitatea de Stat din Colorado.

Conform ipotezei familiarității Gestalt, dacă nu vă vine în minte acea situație anterioară cu o configurație similară cu cea actuală, s-ar putea să rămâneți doar cu un puternic sentiment de familiaritate pentru cea actuală:

Pentru a investiga această idee în laborator, echipa mea a folosit realitatea virtuală pentru a plasa oameni în cadrul unor scene. În acest fel, am putut manipula mediile în care se aflau oamenii – unele scene împărtășeau aceeași dispunere spațială, în timp ce, în rest, erau distincte.

Așa cum s-a prezis, deja vu-ul a fost mai probabil să se întâmple atunci când oamenii se aflau într-o scenă care conținea aceeași dispunere spațială a elementelor ca o scenă anterioară pe care o văzuseră, dar pe care nu și-o aminteau.

Această cercetare sugerează că unul dintre factorii care contribuie la deja vu poate fi asemănarea spațială a unei scene noi cu una din memorie care nu reușește să fie chemată în mod conștient în minte în acel moment.

Cu toate acestea, nu înseamnă că asemănarea spațială este singura cauză a déjà vu-ului. Foarte probabil, mai mulți factori pot contribui la ceea ce face ca o scenă sau o situație să pară familiară. Mai multe cercetări sunt în curs de desfășurare pentru a investiga alți factori posibili care intră în joc în acest fenomen misterios.The Conversation”.