Prof. Dr. Gheorghe Marinescu, fondatorul școlii românești de neurologie

Prof. Dr. Gheorghe Marinescu, fondatorul școlii românești de neurologie

Născut la 28 februarie 1863 în București, Gheorghe Marinescu devine încă din timpul liceului (Seminarul Central) interesat de studiul medicinei. Se înscrie mai întâi la Școala Politehnică și apoi la Facultatea de Medicină din București în 1882.

farmec.ro - Livrăm frumusețe!

După absolvire a lucrat ca Spitalul Brâncovenesc, apoi preparator la laboratorul de histologie al profesorului dr. Petrini-Galați, mai târziu la laboratorul Institutului de bacteriologie al profesorului dr. V. Babeș.

Într-o primă parte a carierei sale, beneficiază de burse și călătorii de studii în străinătate, care contribuie la recunoașterea sa în rândul comunității științifice internaționale în această disciplină de pionierat în epocă, neuroștiințele.

În 1889 studiază la Paris, în clinica de neurologie și în laboratorul de histopatologie de la Salpêtrière, condusă de savantul Jean-Martin Charcot. Publică la Berlin, împreună cu V. Babeș, un „Atlas de histologie a sistemului nervos”, la care au colaborat savanți de reputație mondială precum S. Ramon Y Cajal, Von Monacov, Bloch. Publică în Franța, împreună cu Paul Sérieux, o monografie asupra epilepsiei, pentru care obține un premiu de 2000 de franci aur al Academiei de Medicină din Bruxelles.

În 1895 își prezintă la Academia de Medicină din Paris lucrarea de doctorat „Mâna suculentă în siringomielie”, ține prelegeri asupra celulei nervoase și patologice și este delegat al gazetei „Semaine medicale”, însărcinat cu urmărirea noutăților în domeniul neurologiei.

Gheorghe Marinescu
Gheorghe Marinescu

În 1897, după 7 ani de studii în străinătate, i se încredințează în țară catedra de clinică a sistemului nervos. Este remarcat la Congresul Internațional de Medicină din Moscova în 1897 de marele fiziolog rus Pavlov, pe care îl va vizita și la Petersburg în timpul Primului Război Mondial, în 1916.

În 1909 apare la Paris lucrarea „La cellule nerveuse”, de peste 1000 de pagini, rodul colaborării cu echipa sa de la Spitalul Pantelimon, dr. Minea și dr. Goldstein. În perioada 1917-1918, în Anglia, pune bazele unei lucrării asupra „neuronului de amputație” publicată la Londra în 1919, premiată.

În 1919 se întoarce în țară, la Spitalul Colentina, și pune bazele unui colectiv alături de care începe o nouă perioadă de studii neurologice în România, o valoroasă colecție de secțiuni histopatologice a laboratorului Clinicii de neurologice Colentina. Organizează la Spitalul Pantelimon, în condiții grele, un serviciu de neurologie, o sală de fizioterapie și mecanoterapie și un laborator de cercetări.

Activitatea sa în țară în perioada 1919-1939 este dedicată catedrei, domeniului experimental virusologic, domeniului histopatologicei nervoase. Obișnuia să le spună colaboratorilor tineri: „Domnilor, să strângem fapte pentru a avea idei”.

În 1928 și 1930 a fost invitat la universitățile din Argentina, Brazilia, Uruguay pentru un ciclu de conferințe, ce au avut un larg ecou și în presa vremii.

A publicat zeci de monografii și peste 1000 de articole în reviste de specialitate din România și din străinătate. A participat la numeroase congrese și reuniuni științifice internaționale, la care de multe ori “a fost raportor principal”. Este fondatorul Școlii Românești de Neurologie.

Încetează din viață pe 15 mai 1938, în București.

Ecaterina Dinescu

Ecaterina Dinescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: