Lipsa somnului este asociată cu un altruism redus

Pierderea somnului, de la nivelul individual al lipsei unei nopți de somn până la nivelul societății, care pierde o oră de somn din cauza orei de vară, este asociată cu un altruism redus sau cu înclinația de a-i ajuta pe ceilalți, sugerează o nouă cercetare.

Aceste efecte au fost observate chiar și la nivel neurologic, pe IRM-urile cerebrale, raportează cercetătorii.

„În acest studiu, demonstrăm că somnul insuficient reprezintă un factor cauzal, dar nerecunoscut până acum, care dictează dacă oamenii aleg sau nu să se ajute unii pe alții, declanșat de o întrerupere a activității rețelelor cerebrale prosociale-cheie”, a declarat, pentru Medscape Medical News, autorul principal Dr. Eti Ben Simon, de la Center for Human Sleep Science, Departamentul de Psihologie, Universitatea din California, Berkeley.

„Studiul se adaugă la un număr tot mai mare de dovezi care demonstrează că un somn inadecvat nu numai că dăunează bunăstării mentale și fizice a unui individ, dar compromite și legăturile dintre indivizi – și chiar sentimentul altruist al unei întregi națiuni”, a mai spus Ben Simon.

Scăderea dorinței de a ajuta

Având în vedere că cercetările anterioare au arătat că modificările cerebrale, cum ar fi leziunile, pot afecta rețeaua de cunoaștere socială din creier și, în consecință, chiar și nivelurile de empatie și compasiune, actualii cercetători au căutat să examineze modul în care un alt factor dăunător cunoscut (pierderea somnului) ar putea afecta această regiune – în special în ceea ce privește luarea deciziilor altruiste.

În primul dintre cele trei studii ale lor, 23 de indivizi (vârsta medie, 20 de ani; 54% femei) au fost evaluați cu un chestionar de 40 de itemi din Scala de Altruism Self-Report după două condiții: una după o noapte de somn odihnit și una după 24 de ore de privare de somn.

Cele două sesiuni au fost separate de cel puțin 7 zile. Participanții au fost repartizați în mod aleatoriu să înceapă fie cu sesiunea de privare de somn, fie cu cea de somn de o noapte întreagă.

Itemii din chestionar au inclus scenarii precum: „Dacă m-aș grăbi să ajung la serviciu și cineva m-ar opri să mă întrebe de drumuri, aș…” sau „Aș ajuta o străină care se chinuie cu pungile de cumpărături să le care”. Scara răspunsurilor posibile a variat de la „Aș ajuta cu siguranță” la „I-aș ignora”.

Rezultatele au arătat scăderi semnificative ale răspunsurilor altruiste după noaptea de privare de somn în rândul a nu mai puțin de 78% dintre participanți, comparativ cu răspunsurile lor după o noapte întreagă de somn (P = 0,011).

Reducerile în altruism au fost independente de factorii de confuzie ai schimbărilor de dispoziție legate de oboseală sau de reducerile efortului motivațional (P < 0,01), iar efectul a fost, de asemenea, independent de diferențele în nivelurile individuale de empatie.

În mod surprinzător, altruismul redus după afectarea somnului nu s-a aplicat numai în cazul străinilor, ci și în scenarii de ajutorare a prietenilor sau colegilor – fără diferențe semnificative între cei doi.

„În mod interesant, și în contradicție cu teoriile clasice care postulează că indivizii sunt mai predispuși să își ajute rudele cele mai apropiate, lipsa somnului a afectat dorința de a-i ajuta pe ceilalți, indiferent dacă li s-a cerut să ajute străini sau rude apropiate”, a declarat Ben Simon.

„Adică, pierderea somnului declanșează un fenotip de comportament asocial cu un impact larg și nediscriminatoriu”, a adăugat ea.

Modificări reflectate în RMN

Într-o analiză suplimentară, evaluarea IRM funcțională (fMRI) a celor 23 de participanți a arătat că noaptea de afectare a somnului a fost asociată cu o reducere semnificativă a activității evocate de sarcină în cadrul rețelei de cunoaștere socială, cunoscută ca fiind implicată în comportamentele prosociale (P = 0,02).

Mai mult, magnitudinea afectării rețelei de cunoaștere socială pe fMRI cauzată de pierderea somnului a corespuns cu scăderea altruismului (P = 0,046).

Modificări similare nu au fost observate în nicio altă rețea cerebrală funcțională standard, cum ar fi în rețeaua de saliență, asociată cu empatia și funcționarea social-emoțională.

De asemenea, schimbările de pe RMN nu au fost asociate cu stările de spirit pozitive și negative legate de pierderea somnului sau de reducerea eforturilor motivaționale.

„Aceste date neuronale evidențiază o cale neuronală centrală care stă la baza profilului comportamentului asocial cauzat de pierderea somnului”, a declarat Ben Simon.

Într-un al doilea studiu, cercetătorii au evaluat rolul eficienței somnului de-a lungul timpului la 171 de participanți (vârsta medie, 37 de ani), cu un total de 136.441 de observații.

Rezultatele au arătat că o mai proastă eficiență a somnului auto-raportată mai proastă din jurnalele de somn a fost din nou asociată cu scăderi în ziua următoare în ceea ce privește dorința exprimată de a-i ajuta pe ceilalți (P < 0,05), aceste constatări fiind, de asemenea, independente de scorurile de empatie caracteristică și de modificările legate de somn în starea de spirit.

„Astfel de constatări sugerează că somnul slab, fie la nivelul indivizilor, fie în raport cu propriul profil de somn obișnuit, reduce în mod semnificativ și robust ajutorul prosocial”, scriu cercetătorii.

Efectele „Spring Forward”

În cel de-al treilea studiu, cercetătorii au încercat să examineze efectul la nivel macro prin evaluarea modelelor de donații caritabile după trecerea la ora de vară, când populația din majoritatea statelor americane pierde o oră de somn în timpul tranziției „primăverii înainte”.

Analiza a inclus mai mult de 3 milioane de donații caritabile care au fost făcute între 2001 și 2016. Pentru a evita influența schimbărilor sezoniere asupra modelelor de donații, donațiile medii au fost comparate între tranziția la ora de vară și cele din luna anterioară și ulterioară schimbării orei.

Constatările sale au arătat o scădere semnificativă a donațiilor în perioada din preajma schimbării orei de vară în comparație cu celelalte două perioade, cu o reducere de aproximativ 10% a donațiilor în timpul schimbării orei (P < 0,005).

O analiză suplimentară a evaluat dacă donațiile mai mici ar putea reprezenta nu pierderea unei ore de somn, ci pierderea unei ore din timpul zilei disponibile pentru a face donații. Cu toate acestea, ajustarea pentru acea oră pierdută a arătat rezultate similare.

Este important de remarcat faptul că aceeași reducere a donațiilor din compasiune nu a fost observată în regiunile din SUA care nu respectă ora de vară.

„Această ultimă constatare a fost poate cea mai surprinzătoare pentru noi”, a declarat Ben Simon.

„Chiar și doar o singură oră de pierdere a somnului a fost mai mult decât suficientă pentru a influența alegerea de a ajuta pe altcineva”, a adăugat ea.

Având în vedere că datele Fundației Naționale a Somnului indică faptul că peste 50% dintre persoanele din țările din prima lume declară că nu dorm suficient în timpul zilelor de lucru, constatările pot avea implicații largi, notează cercetătorii.

Cu toate acestea, în timp ce arată efectele negative ale somnului deficitar, „constatările evidențiază, de asemenea, în mod invers, somnul adecvat ca fiind un factor modificabil pentru a promova o mai mare ajutorare”, scriu ei.

„Acest lucru este în contrast cu trăsăturile mai fixe, cum ar fi trăsăturile de personalitate sau edictele culturale mai largi, care sunt susceptibile de a fi dificil de țintit ca metode de intervenție pentru promovarea ajutorului prosocial”, adaugă ei.

Somnul insuficient este o problemă socială

Comentând pentru Medscape Medical News, Andrew Coogan, profesor de neuroștiință comportamentală, Departamentul de Psihologie, Universitatea Maynooth, Kildare, Irlanda, a declarat că studiul reprezintă o „completare valoroasă la înțelegerea noastră a importanței somnului” pentru o gamă întreagă de comportamente.

„Somnul scurt/insuficient este o problemă societală și, ca atare, aprecierea aspectelor sociale și interpersonale ale pierderii somnului este esențială pentru a înțelege impactul social și societal mai larg al somnului insuficient în rândul populației generale”, a declarat Coogan, care nu a fost implicat în cercetare.

El a remarcat că schimbările observate odată cu ora de vară sunt deosebit de rezonante.

„Trecerea la ora de vară crește ceva numit jetlag social, care este în esență nepotrivirea dintre ora internă a ceasului circadian al corpului nostru și programele sociale pe care le respectăm”, a spus Coogan.

Cercetările anterioare au arătat că traiul în părțile vestice ale fusurilor orare, care este asociat cu un jetlag social mai mare și, prin urmare, cu un somn mai scurt, este, de asemenea, asociat cu „un comportament mai puțin prosocial”, a remarcat el.

„Datele actuale din lumea reală care arată o scădere a donațiilor caritabile în jurul tranziției DST este în concordanță cu constatările anterioare”, a spus Coogan.