Descarcă GRATIS aplicația La Psihiatru pentru Android!

Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară. Anxietatea, tulburarea care nu iartă pe nimeni

Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară. Anxietatea, tulburarea care nu iartă pe nimeni

Anxietatea este o emoție fundamentală, pe care o întâlnim la oamenii din toate culturile. Poate termenul ne sună puțin străin, dar emoția aceasta ne este cunoscută tuturor – am trăit-o în numeroase situații de viață, încă de la vârste fragede.  Înțelegem prin anxietate o stare accentuată de neliniște, în care așteptăm să se întâmple ceva rău sau simțim că nu ne mai aflăm în siguranță.

Neliniștea aceasta nu este doar o stare mentală, ci o trăim în întreg corpul nostru: inima ne bate mai puternic, respirația ne este îngreunată sau foarte accelerată, ne simțim mușchii încordați, transpirăm, ne strânge stomacul. Trăind aceste lucruri, adesea ne este greu să stăm într-un loc, ne vine să facem ceva, să vorbim cu cineva, să plecăm undeva, să ne mișcăm dintr-un colț în altul al camerei.

Tulburările de anxietate sunt problemele de sănătate mentală cel mai frecvent întâlnite la nivel global. Studiile realizate atât la adolescenți (de exemplu studiul lui Kathleen Merikangas din JAACAP în 2010), cât si la adulți (de exemplu studiul lui Ronald Kessler din JAMA în 2005) arată că prevalența tulburărilor de anxietate de-a lungul vieții este de aproximativ 30%.

Tulburările anxioase diferă de angoasa firească

Evoluția tulburărilor de anxietate este cronică, iar în lipsa unui tratament corespunzător persoanele suferă costuri majore pe termen lung, precum: risc crescut pentru boli somatice și comorbiditate ridicată cu alte probleme de sănătate mentală (ex. depresie, abuz de alcool sau alte substanțe), rată crescută de dizabilitate, eșec academic, șomaj sau performanță scăzută la locul de muncă. Tulburările anxioase diferă de angoasa firească prin persistența pe o perioadă de 6 luni și prin modalitățile în care perturbă viața persoanei afectate, interferând fie cu performanța la locul de muncă, fie cu menținerea unor relații sociale satisfăcătoare, fie cu armonia în viața de cuplu și chiar cu toate aceste aspecte la un loc.

  În cadrul tulburărilor anxioase, persoana se află permanent într-o stare de alertă, dar fără un obiectiv precis. Este important să înțelegem că anxietatea nu este în sine o problemă mentală sau nu este un termen care definește o emoție rea, disfuncțională, pe care ar trebui să o eliminăm complet din viața noastră.

 Anxietatea este o emoție firească, care ne ajută să prevenim apariția unor situații amenințătoare. Anxietatea clinică poate lua multe forme, existând o mare varietate a simptomelor între oameni, între culturi. între sexe, între vârste. Prin urmare, nu vom putea acoperi în această secțiune toate manifestările anxietății patologice.

În continuare vom trece în revistă cel mai frecvent întâlnite categorii de tulburări de anxietate, așa cum sunt ele descrise în DSM: tulburarea de panica, fobia socială, fobia specifică, anxietatea generalizată, tulburarea de stress post-traumatic. Conform ghidurilor publicate de autoritățile internaționale din domeniul sănătății mentale, toate tulburările de anxietate descrise mai sus pot fi tratate eficient prin următoarele două forme de terapie, aplicate independent sau în combinație: medicație (anxiolitice, antidepresive sau beta-blocante), psihoterapie cognitiv-comportamentală.

Tulburările de anxietate. Medicamentele sunt însoțite adesea de efecte secundare foarte variate

Pe scurt, tratamentul medicamentos reduce simptomele de anxietate prin modificarea activității unor neurotransmițători, la nivelul sistemului nervos central sau periferic (beta-blocantele). Însă medicamentele nu pot corecta strict circuitele neuronale alterate în anxietate, ci acționează global asupra întregului sistem nervos. Din acest motiv, medicamentele sunt însoțite adesea de efecte secundare foarte variate, somatice sau psihologice, precum: stări de amețeală, lipsă de energie, greață, confuzie, dificultăți de concentrare, tulburări de vedere etc.

 Când sunt utilizate pe termen lung, medicamentele pot produce o toleranță crescută, ceea ce înseamnă că dozele trebuie mărite pentru a se putea obține același efect sau pot crea stări de dependență. Anxioliticele sunt poate cel mai frecvent prescrise medicamente în anxietate. Acestea sunt preferate deoarece acționează rapid și produc mai puține efecte secundare (din acest motiv sunt, totodată, și cele mai excesiv utilizate medicamente în anxietate). Psihoterapia cognitiv-comportamentală este cea mai bine validată formă de psihoterapie pentru tulburările de anxietate și depresie, fiind adesea recomandată ca „intervenție standard” în aceste tipuri de probleme mentale. Pe scurt, psihoterapia cognitiv-comportamentală presupune modificarea stilului de gândire și a modului în care oamenii acționează în fața situațiilor stresante.

Anamaria Ciubară

Anamaria Ciubară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: