Chirurgul Pius Brânzeu și dragostea sa pentru omul bolnav

„Am avut şansa să-l cunosc şi să lucrez cu Academicianul Pius Brînzeu. A fost un spirit renascentist, îmbinând armonios trăsături de înaltă cultură, cu o riguroasă şi exigentă gândire ştiinţifică, cu o remarcabilă activitate operatorie şi didactică. Academicianul Pius Brînzeu a reuşit să acopere prin activitate o mare parte din a doua jumătate a secolului XX, cu o dăruire exemplară. Nu ne rămâne decât să admirăm această filozofie simplă a omului de ştiinţă, a artistului şi a profesorului care a îndrumat nenumărate generaţii de medici spre o înţelegere profundă a actului operator.

Dragostea sa pentru omul bolnav va rămâne legendară printre medicii care l-au cunoscut, iar el va trăi în memoria lor ca un exemplu al chirurgului pentru care medicina este cea mai frumoasă profesiune din lume dacă este practicată cu pasiune şi, mai presus de toate, cu respect pentru nobilele idealuri pe care le întrupează”, a povestit profesorul Dan V. Poenaru, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, la lansare volumului intitulat „Regăsirile lui Asclepios”, scris de profesorul Pius Brânzeu în timpul vieții.

A ales medicina

Pe 1 iulie se împlinesc 20 de ani de la moartea medicului Pius Brânzeu. Renumitul chirurg Pius Brânzeu s-a născut în așezarea hunedoreană Vulcan, la 25 ianuarie 1911, fiind al doilea din cei patru copii ai preotului greco-catolic Nicolae Brânzeu. A făcut studiile preuniversitare la Lugoj, unde a absolvit prestigiosul liceu „Coriolan Brediceanu”. Profesorul său de desen avea să-i cultive talentul nativ pentru arta plastică, iar profesorul de gimnastică l-a făcut să îndrăgească fotbalul și atletismul, dar mai ales șahul, în ale cărui taine l-a inițiat. Însă, adolescentul Pius Brânzeu a ales medicina.

Pius Brânzeu a absolvit Facultatea de Medicină de la Strasbourg în 1939. Încă din anii studenţiei a lucrat în cadrul Clinicii I Chirurgicale din Strasbourg, unde, în 1939, a fost numit şef adjunct de clinică. Şi-a susţinut teza de doctorat în Franţa. În 1966, a devenit doctor docent în ştiinţe medicale, potrivit dicţionarului.

20 de ani de la moartea academicianului Pius Brânzeu

A urmat o carieră medicală, devenind medic secundar la Spitalul „Dr. Aurel Cândea” din Timişoara (1940), iar din 1947 – medic primar chirurg. A fost conferenţiar şi profesor la Institutul de Medicină din Timişoara (1945-1981), director de clinică chirurgicală (1959-1981).

A fost rector al Institutului de Medicină din Timişoara (1964-1976), membru al Academiei de Ştiinţe Medicale (1969), al Societăţii Române de Angiologie şi Chirurgie Vasculară, al Societăţii Internaţionale de Chirurgie, al Societăţii Europene de Chirurgie Cardio-Vasculară, Doctor Honoris Causa al Universităţii de Medicină din Timişoara.

Prodigioasa lui activitate ştiinţifică se reflectă în numeroase lucrări apărute, sub semnătură proprie sau în colaborare, în prestigioase reviste de profil din ţară şi din străinătate („Boala varicoasă” – 1953; „Tromboza venoasă a membrelor inferioare” – 1957; „Angiografia în practica medicală” – 1977 ş.a.), în cursuri şi monografii, precum şi în participarea la congrese internaţionale.

S-a remarcat şi în literatură, fiind şi membru al Uniunii Scriitorilor din România. A fost distins cu medalia „Souvenir Français” (1938), cu Medalia de aur ”Renaissance française” (1938), cu Ordinul „Coroana României” (1942), Ordinul „Meritul Ştiinţific” (1966) şi Ordinul „Meritul Sanitar” (1971).

A fost membru corespondent (din 1 martie 1974), apoi membru titular (din 22 ianuarie 1990) al Academiei Române. A murit la Timişoara la 1 iulie 2002.