Cum să demascăm un mincinos, conform științei: Distrage-i atenția

Una dintre cele mai bune modalități de a prinde pe cineva mințind este să încerci să îi distragi atenția în timp ce nu îți spune tot adevărul, arată un nou studiu.

Se pare că efortul cognitiv suplimentar necesar pentru a construi o minciună și a face altceva în același timp înseamnă că minciuna nu rezistă atât de bine.

Totuși, există unele avertismente – de exemplu, sarcina secundară trebuie să fie considerată importantă de către persoana care minte, altfel aceasta va fi capabilă să prioritizeze minciuna față de orice altceva ar trebui să facă.

Modul în care multitasking-ul îli împiedică pe mincinos

Cercetătorii din spatele noului studiu sugerează că interviurile ar putea fi structurate într-un anumit mod pentru a implica sarcini secundare și, prin urmare, pentru a depista minciunile. Cu toate acestea, ei subliniază că acesta nu este un sistem infailibil și că sunt necesare lucrări suplimentare pentru a înțelege pe deplin modul în care multitasking-ul îi împiedică pe mincinoși.

„Cercetările noastre au arătat că adevărurile și minciunile pot suna la fel de plauzibil, atâta timp cât mincinoșii au o bună oportunitate de a se gândi la ce să spună. Atunci când oportunitatea de a gândi devine mai redusă, adevărurile sună adesea mai plauzibil decât minciunile. Minciunile au sunat mai puțin plauzibile decât adevărurile în experimentul nostru, în special atunci când persoanele intervievate trebuiau să îndeplinească și o sarcină secundară și li s-a spus că această sarcină era importantă „, a declarat, pentru sciencealert.com, psihologul Aldert Vrij, de la Universitatea Portsmouth din Marea Britanie.

Cum să demascăm un mincinos

Iată cum a funcționat experimentul: 164 de voluntari și-au dat cu părerea despre subiecte societale din știri, apoi s-au împărțit în două grupuri pentru interviuri simulate. Aceștia au fost instruiți fie să spună adevărul despre opiniile lor, fie să mintă în legătură cu acestea.

Aceste două grupuri au fost ulterior subdivizate în trei. O treime au primit o a doua sarcină de îndeplinit și li s-a spus că este importantă pentru a trece interviul, o treime a primit, de asemenea, o a doua sarcină, dar fără informații despre cât de importantă era, iar ultima treime nu a avut nicio a doua sarcină de care să se îngrijoreze.

Sarcina respectivă presupunea scrierea unui număr de înmatriculare auto din șapte cifre care fusese arătat anterior participantului. La sfârșitul fiecărui interviu, intervievatorul a clasificat ceea ce auzise de la participantul la studiu în mai multe domenii diferite, inclusiv plauzibilitatea celor spuse de acesta.

„Cele mai multe diferențe de diagnostic între cei care spun adevărul și cei care mint au apărut în ceea ce privește plauzibilitatea, iminența, directețea și claritatea”, scriu cercetătorii în lucrarea publicată.

A spune minciuni presupune să inventezi detalii

Rezultatele au corespuns cu ceea ce se așteptau cercetătorii, deși diferențele dintre grupuri nu au fost uriașe. A spune minciuni presupune să inventezi detalii, să încerci să nu fii surprins de aceste detalii fictive și să menții minciunile să sune cât mai veridic. Toate acestea pot necesita multă putere cerebrală.

Pentru cele mai bune rezultate în depistarea mincinoșilor, echipa sugerează că sarcina secundară trebuie să fie văzută ca fiind importantă sau ar trebui să fie ceva ce trebuie neapărat făcut – de exemplu, să ții ceva în mână sau să lucrezi la un simulator, poate.

„Desigur, vor exista întotdeauna o mulțime de alte variabile de luat în considerare, nu în ultimul rând faptul că unii oameni se pricep mult mai bine decât alții la minciună. Totuși, acesta este un mod interesant de a încerca să evidențiezi minciunile în momentul în care sunt spuse – un mod care nu necesită o configurare specială și pe care ai putea chiar să-l încerci tu însuți. Modelul rezultatelor sugerează că introducerea unor sarcini secundare în cadrul unui interviu ar putea facilita detectarea minciunilor, dar astfel de sarcini trebuie introduse cu atenție”, spune Vrij.