Singurătatea este asociată cu bolile cerebrale și cardiovasculare, potrivit unor studii recente. Un studiu publicat în revista Neurology, de exemplu, sugerează că singurătatea este legată de un risc crescut de demență.

Risc crescut de demență

Pentru acest studiu, autorii au analizat retrospectiv datele care au fost colectate prospectiv din grupuri de participanți, în cadrul studiului Framingham, care a fost realizat pe o perioadă de 70 de ani (din 1948 până în 2018). Singurătatea a fost definită ca sentimentul de singurătate în 3 sau mai multe zile din ultima săptămână.

Din cei 2.308 participanți (vârsta medie, 73 de ani; 56% femei) care nu aveau demență la începutul studiului, 14% (329) au dezvoltat demență în decurs de 10 ani; 6% (144) au îndeplinit criteriul de singurătate. Calculele indică un risc de demență la 10 ani care este cu peste 50% mai mare pentru adulții singuri, comparativ cu adulții care nu sunt singuri (raportul de risc ajustat în funcție de vârstă, sex și educație, 1,54; IC 95%, 1,06 – 2,24), potrivit specialiștilor de la medscape.com.

Pentru participanții singuri cu vârsta mai mică de 80 de ani, fără alela APOE-ε4 (un factor de risc pentru boala Alzheimer), calculele au indicat un risc și mai mare (raportul de risc ajustat, 3,03; IC 95%, 1,63 – 5,62). Potrivit unor analize suplimentare, singurătatea este legată de o funcție executivă mai slabă, de un volum cerebral general mai mic și de o deteriorare mai mare a materiei albe.

Boala cardiovasculară severă

Un studiu publicat în JAMA Network Open a sugerat că izolarea socială și singurătatea la femeile în vârstă din Statele Unite au fost asociate cu un risc cu 27% mai mare de boli cardiovasculare severe. Aproximativ 60.000 de femei cu vârste cuprinse între 65 și 99 de ani au participat la studiu. „Constatările sugerează că aceste procese psihosociale prevalente merită o atenție sporită pentru prevenirea bolilor cardiovasculare la femeile în vârstă, în special în era COVID-19”, scriu cercetătoarea Natalie Golaszewski, doctor în științe comportamentale de la Universitatea din California, San Diego, și colegii săi.

Pentru studiul lor, Golaszewski și colegii au analizat datele din Women’s Health Initiative Extension Study II, care a colectat date între 2011 și 2019. Participantele, 57.825 de femei cu o vârstă medie de 79 de ani, nu avuseseră nici infarct miocardic, nici accident vascular cerebral la începutul studiului și, de asemenea, nu sufereau de boli coronariene.

Pe parcursul studiului au avut loc în total 1.599 de evenimente cardiovasculare severe. Ținând cont de factorii menționați, în special de comportamentul și starea de sănătate a femeilor, cercetătorii au stabilit că izolarea socială a crescut riscul de evenimente cardiovasculare severe cu 8%, iar singurătatea l-a crescut cu 5%. Atunci când comportamentul și starea de sănătate a participantelor nu au fost incluse în analiză, valorile corespunzătoare au fost de 18% și 14%. Femeile care erau puternic izolate din punct de vedere social și care se simțeau, de asemenea, foarte singure au avut un risc cu 13%-27% mai mare de a dezvolta evenimente cardiovasculare severe, în comparație cu femeile care nu prezentau acești doi factori.

Singurătatea ca stil de viață 

Singurătatea este un subiect de studiu științific de mai mulți ani. Chiar și cei bogați și frumoși de la Hollywood s-au ocupat de ea. Lupii singuratici ne urlă prin toate mediile, scria acum câțiva ani jurnalistul Michael Allmaier în săptămânalul Die Zeit. Zeci de vedete de la Hollywood ar fi adoptat rolul străinului misterios sau chiar al persoanei singure cu ochi strălucitori și coadă stufoasă. Autorii de stil de viață au sărbătorit noul „sentiment de viață” și „calea către libertatea interioară”, „arta de a rezista”.

Și o mulțime de oameni au cumpărat-o. De ce altfel, continuă Allmaier, „de ce grupuri de căutători ai adevărului fac pelerinajul Camino de Santiago sau se închid în retrageri tăcute? Singurătatea este noua yoga”. Cu toate acestea, cei care sunt cu adevărat singuri sunt rareori fericiți. În realitate, ei sunt „niște bieți porci, care nu văd și nu aud pe nimeni”.

„Eu nu am spus niciodată: „Vreau să fiu singur”. Am spus: „Vreau să fiu lăsat în pace”. Există o diferență uriașă”, a spus actrița Greta Garbo. Oamenii pot trăi singuri, pot fi izolați din punct de vedere social și, cu toate acestea, nu se pot simți nici singuri, nici nefericiți. În schimb, alți oameni se pot simți singuri într-un oraș mare și într-un bloc de apartamente și pot suferi din această cauză. Pentru a o spune oarecum abstract, termenul „singurătate” poate fi definit ca fiind sentimentul inconfortabil sau grav epuizant din punct de vedere mental care apare din cauza unei discrepanțe mari între amploarea dorită a contactului social și realitate.

Potrivit medicului Nancy J. Donovan, neurolog și psihiatru la Brigham and Women’s Hospital din Boston, există o corelație între singurătate și interacțiunile sociale, dar nu pentru toată lumea.

Dar „doar pentru că cineva este singur, nu înseamnă că este singuratic. Cineva este singur doar dacă singurătatea este dureroasă pentru el, dacă se simte izolat sau ca și cum nu ar aparține nicăieri”, clarifică Manfred Beutel, medic, director al Clinicii de Medicină Psihosomatică de la Spitalul Universitar din Mainz, Germania, într-un articol din Der Spiegel.

Singurătatea: O binefacere nici pentru inimă și nici pentru minte

Dar unii oameni suferă de singurătate. Un articol din Spiegel relatează despre un studiu realizat de Maike Luhmann, doctor în psihologie la Universitatea Ruhr din Bochum, Germania, care a constatat că 1 din 5 persoane de peste 85 de ani din Germania se simte singură. În cazul celor cu vârsta cuprinsă între 45 și 65 de ani, rata este de 1 din 7 persoane. „Nu există nicio categorie de vârstă în care oamenii să nu se simtă singuri”, a spus Luhmann. Persoanele vârstnice, bolnave, care abia mai pot ieși din casă, sunt afectate în mod special. „Este un cerc vicios, deoarece izolarea socială poate favoriza boli precum depresia sau bolile cardiovasculare. Se așteaptă ca tot mai multe persoane să fie afectate. S-a vorbit chiar de o „epidemie” mortală. „

Cercetătoarea în domeniul singurătății Julianne Holt-Lunstad, profesor de psihologie și neuroștiințe la Universitatea Brigham Young din Provo, Utah, consideră că singurătatea și izolarea socială reprezintă o problemă de sănătate chiar mai mare decât obezitatea. Două mari meta-analize au arătat că izolarea socială și singurătatea sunt asociate cu un risc ridicat de deces prematur, după cum a relatat ea la o conferință a Asociației Americane de Psihologie din Washington și la Festivalul de Idei Aspen din Colorado.

Perspective medicale

Există acum o multitudine de dovezi științifice care arată că persoanele care suferă de singurătate sunt deosebit de expuse riscului de a se îmbolnăvi. În mod crucial, cei afectați sunt mai frecvent deprimați și au un stil de viață nesănătos, după cum a relevat un studiu realizat de Beutel în 2017. Și, potrivit unei meta-analize publicate în 2016, singurătatea și izolarea socială sunt asociate cu un risc crescut de boli coronariene și de accident vascular cerebral. În plus, de mulți ani, dovezile sugerează o corelație între singurătate și deteriorarea mentală timpurie. Singurătatea poate fi un simptom timpuriu al bolii Alzheimer, după cum indică un studiu realizat de Donovan et al. care a constatat o corelație între singurătate și încărcătura amiloidă cerebrală.