Psih. Drd. Liliana Luca: Melancolia Sărbătorilor Pascale

În conștiința fiecărei persoane, Sărbătorile Pascale sunt asociate cu bucurie, iubire, tradiții familiale, mirosuri și obiceiuri specifice, masa în familie și odihnă. Pentru cei mai mulți dintre noi se activează amintiri din copilărie și nostalgia.

Cum se descurcă însă în aceste zile persoanele care au suferit recent o pierdere a unei ființe dragi, cei care locuiesc singuri, cei care lucreaza în aceste zile sau nu au posibilități financiare pentru mese festive sau cadouri pentru cei dragi?

Pentru aceste persoane, Paștele, Învierea, se poate transforma într-o perioada emoțională deosebit de grea. Sentimente de tristețe și melancolie adâncă pot ieși la suprafață. Poate să apară tendința de a gândi negativ, de a se autocompătimi sau de a se autopedepsi. Se pot învârti într-un cerc vicios al neliniștii, fricii și tristeții, se așteaptă să aibă probleme și greutăți și mai mari pe viitor. Trăiesc sentimente de furie, neputință și se simt neajutorați.

Pentru a ne menține optimismul și a nu cădea in capcana depresiei de Paște, ne-am putea aminti că optimismul este o opțiune personală. Modul în care preluăm ceea ce ne este dat să trăim fiecare zilnic, ne influențează și modul în care simțim și ne comportăm. Optimismul și pesimismul sunt două scări total diferite care conduc către drumuri diferite. Atitudinea noastră în fața vieții ne hotărăște și felul în care viața însăși ne va întâmpina. Persoanele optimiste au credință, găsesc bucurie în lucruri simple, reușesc să fie mulțimite cu viața pe care o au și nu renunță să lupte atunci cănd se confuntă cu greutăți.

Pesimiștii sunt mereu nemulțumiți cu viața lor, nu se pot bucura de ceea ce au și văd oriunde probleme și greutăți.

A fi recunoscător pentru ceea ce ai este o altă abordare. Mulți oameni din epoca contemporană a crizei economice trăiesc în situații dezastruase și totuși au puterea de a continua. Speră la ceva mai bun și mulțumesc pentru ceea ce au încă. În loc să ne gândim la tot ceea ce nu avem și am vrea să dobândim, ne putem gândi la ceea ce avem și cât de norocoși suntem. Această constatare e posibil să ne ajute să prețuim mai mult ceea ce avem și să incetăm să cerem din ce în ce mai mult. Recunoștința nu este doar cea mai importantă dintre virtuți, ci părintele tuturor celorlalte, cum a spus Cicero.

Dacă am învăța din experiențele deja trăite, am avea o șansă să schimbăm pezentul și chiar viitorul. Păstrându-ne credința, optimismul, uitându-ne în jurul nostru, vom vedea că ne simțim singuri, dar nu suntem singurii singuri. Și dacă ne gândim la Înviere, poate ne reconfigurăm și noi și vom fi din nou curioși să ridicăm capul și să putem privi cerul. Avem mai multe șanse să putem vedea curcubeul, pentru că vârful pantofilor deja îl știm.

Liliana Luca, Psiholog Drd, Psihoterapeut

Absolventă a Facultăţii de Psihologie şi Stiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii „Al.I.Cuza” Iași, cu un master în Psihologie Clinică,  doctorand la Facultatea de Medicină și Farmacie- Universitatea „Dunărea de Jos” Galați,  Liliana Luca este psiholog clinician, psihoterapeut, la Institutul de Psihiatrie „Socola” Iași. Are competenţă profesională în domeniul expertizei psihologice judiciare, a urmat cursuri de formare în Psihoterapie Integrativă, cursuri postuniversitare de psihologie aplicată în justiţie și bioetică. A participat cu lucrări stiinţifice la conferinţe şi congrese naţionale şi internaţionale de psihiatrie, psihoterapie şi dermatologie.