Smulsul părului, un gest care poate deveni greu de controlat. Factorii din spatele impulsului

Tricotilomania este caracterizată prin smulgerea repetată a firelor de păr de pe scalp, sprâncene, gene sau alte zone ale corpului și poate duce la pierderea părului și la afectarea vieții de zi cu zi. Deși comportamentul este asociat frecvent cu stări precum anxietatea, tensiunea sau frustrarea, un studiu recent indică un rol important al impulsului propriu-zis și aduce în discuție și alte stări, precum plictiseala și oboseala.

Tricotilomania poate apărea în contexte diferite

Tricotilomania, numită și tulburare de smulgere a părului, face parte din categoria comportamentelor repetitive centrate pe corp. Persoana își smulge în mod repetat firele de păr, iar comportamentul poate produce pierderea vizibilă a părului și dificultăți în viața personală, socială sau profesională.

Smulgerea poate fi conștientă, dar nu este obligatoriu ca persoana să fie permanent atentă la ceea ce face. Unele episoade pot apărea în timp ce este preocupată de altceva sau fără o conștientizare deplină a comportamentului.

În literatura de specialitate, tricotilomania a fost asociată cu mecanisme de reglare emoțională. Potrivit acestei perspective, smulgerea părului poate apărea în contextul unor emoții neplăcute și poate fi urmată de o senzație de ușurare. Datele disponibile nu susțin însă în mod uniform această explicație pentru toate persoanele cu tricotilomanie.

Impulsul de a smulge părul a fost strâns legat de comportament

Pentru a observa mai atent relația dintre stările de moment, impuls și comportament, o echipă de la Spitalul Universitar Heidelberg a monitorizat 61 de adulți cu tricotilomanie timp de 10 zile.

Participanții au primit șapte solicitări pe zi, între orele 8.00 și 22.00. La fiecare evaluare, au raportat starea emoțională din acel moment, intensitatea impulsului de a-și smulge părul și dacă avuseseră un episod de smulgere de la evaluarea precedentă. Episoadele puteau fi raportate și în momentul în care se produceau.

În total, setul de date utilizat pentru analiza temporală a cuprins 2.557 de evaluări și 702 episoade de smulgere a părului.

Cea mai constantă asociere a fost observată pentru intensitatea impulsului. Atunci când participanții raportau un impuls mai puternic, probabilitatea ca un episod de smulgere să fie raportat la aceeași evaluare era mai mare. Un impuls mai puternic la o evaluare a fost, de asemenea, asociat cu apariția unui episod la evaluarea următoare.

Și un episod anterior de smulgere a fost asociat cu o probabilitate mai mare ca un alt episod să apară ulterior, indicând o anumită continuitate a comportamentului pe parcursul aceleiași zile.

Plictiseala a ieșit în evidență

Emoțiile negative, printre care anxietatea, furia, tristețea, vinovăția și nervozitatea, au fost asociate cu impulsuri mai intense în momentul în care erau resimțite. Aceeași asociere a fost observată pentru ruminație, oboseală și plictiseală.

Când au fost urmărite însă relațiile dintre aceste stări și episoadele care apăreau ulterior, rezultatele au fost diferite. Plictiseala a fost asociată atât cu intensitatea ulterioară a comportamentului, cât și cu apariția unui episod de smulgere la o evaluare ulterioară. Oboseala a fost asociată cu impulsuri mai puternice, dar nu cu apariția propriu-zisă a smulgerii la evaluarea următoare.

„Aceste rezultate aduc în discuție situațiile în care smulgerea părului nu apare neapărat în contextul unei emoții negative intense, ci în perioade de plictiseală sau de nivel redus de activare”, au declarat autorii studiului.

Emoțiile negative nu dispar din explicație

Rezultatele nu exclud rolul emoțiilor în tricotilomanie. Emoțiile negative au fost asociate cu intensitatea impulsului în momentul în care acestea erau resimțite. Totuși, ele nu au anticipat în mod constant apariția unui episod ulterior de smulgere. Autorii subliniază astfel că relația dintre emoții, impuls și comportament poate fi mai complexă decât o succesiune simplă în care o stare emoțională neplăcută duce automat la smulgerea părului.

Tricotilomania poate avea mecanisme diferite

Datele susțin posibilitatea ca tricotilomania să nu se manifeste în același mod la toate persoanele. Unele episoade pot apărea în contextul unor emoții negative, în timp ce altele pot fi asociate mai degrabă cu plictiseala, oboseala, senzațiile produse de atingerea părului, mediul în care se află persoana sau nivelul de conștientizare a impulsului.

Autorii consideră că modelele care explică tricotilomania exclusiv prin dificultăți de reglare emoțională ar putea să nu surprindă toate mecanismele implicate. În interpretarea lor, sunt necesare și alte elemente, inclusiv factorii cognitivi, senzoriali și contextuali.

Cum a fost urmărit comportamentul în timp real

În loc ca participanții să descrie la sfârșitul zilei ce au simțit și când și-au smuls părul, evaluările au fost realizate pe parcursul zilei. Această metodă, numită evaluare ecologică momentană, permite înregistrarea experiențelor cât mai aproape de momentul în care apar.

Participanții au completat evaluări de șapte ori pe zi, timp de 10 zile. Protocolul a fost realizat prin intermediul telefonului, iar episoadele de smulgere puteau fi raportate separat, în momentul apariției lor.
Această abordare a permis urmărirea relației dintre impulsurile de la un anumit moment și comportamentul observat la evaluările ulterioare. Studiul „Trichotillomania: The interplay between emotional states, urges and hair pulling episodes”, realizat de Christina Gallinat, Maximilian Wilhelm, Markus Moessner și Stephanie Bauer, a fost publicat în Comprehensive Psychiatry.