Cum se schimbă visele de-a lungul vieții

Visele unui copil mic și visele unui pacient în vârstă dintr-un centru de îngrijiri paliative pot fi foarte diferite. Ce au descoperit cercetările despre modul în care visele noastre se schimbă în timp.

Uneori, micuții au coșmaruri despre monștri sub pat, în timp ce adulții visează evenimente stresante, cum ar fi termenele limită. Dar există vreo dovadă științifică care să arate că visele se schimbă pe măsură ce îmbătrânim?

Deși există mecanisme plauzibile pentru modul în care îmbătrânirea ar putea determina schimbarea viselor în timp, foarte puține cercetări au explorat subiectul.

„Visarea depinde de sistemele neuronale implicate în imaginație, memorie și emoție, toate acestea dezvoltându-se și reorganizându-se odată cu vârsta”, a declarat pentru Live Science dr. Giulio Bernardi, șeful grupului de cercetare Sleep, Plasticity, and Conscious Experience (SPACE) de la IMT School for Advanced Studies Lucca din Italia. Cu toate acestea, „în mod surprinzător, puține studii au examinat sistematic modul în care visele se schimbă de-a lungul vieții”.

Visele, de la copilărie la maturitate

Studiile care au investigat această idee au arătat că oamenii tind să își relateze visele în mod diferit în diferite etape ale vieții lor. În timp ce visătorii mai tineri tind să vadă și să simtă mai viu, persoanele în vârstă își amintesc situații mai complicate și mai puțin emoționale.

Una dintre cele mai simple și poate cele mai comune explicații pentru modul în care visele noastre se adaptează și evoluează se numește „ipoteza continuității”, lansată pentru prima dată în 1971.

Conform acestei teorii, visele noastre tind să reflecte ceea ce trăim în viața de veghe. Dacă ne relaxăm în vacanță, putem vedea soare și nisip când adormim, dar dacă suntem anxioși din cauza muncii, s-ar putea să fim transportați la birou. Însă paralelele dintre somn și realitate dezvăluie foarte puține lucruri despre motivul pentru care visele noastre s-ar putea schimba pe măsură ce creștem.

„Schimbările în visare de-a lungul vieții reflectă interacțiunea complexă dintre dezvoltarea creierului, arhitectura somnului și maturizarea cognitiv-emoțională”, a spus Bernardi. Totul, de la memorie la calitatea somnului, poate influența modul în care experimentăm atât visele, cât și urmările acestora: „Acești factori determină nu numai cât de viu sunt produse visele în timpul somnului, ci și cât de probabil este să fie amintite la trezire.”

Copilăria: Vise simple, lume limitată

Cercetările fundamentale privind modul în care visează copiii au fost realizate de cercetătorul în domeniul somnului David Foulkes între anii 1970 și 1990. Conform cercetărilor sale, visele copiilor tind să fie relativ simple, prezintă animale, obiecte statice și interacțiuni simple.

Cu toate acestea, cercetările asupra viselor copiilor implică dificultăți metodologice, deoarece rezultatele depind de capacitatea fiecărui copil de a înțelege ce sunt visele și de a le transmite altora.

Adolescența: Vise mai vii și teme emoționale puternice

În adolescență, visele tind să devină mai frecvente și mai vii decât în copilărie, reflectând numeroasele schimbări din viața reală. Adolescenții mai tineri relatează că visează despre căderi, urmăririi sau confruntări cu monștri ori animale. În schimb, adolescenții mai mari retrăiesc stresul școlii și al noilor relații.

Maturitatea: Vise mai banale, dar mai complexe

În viața de adult, visele devin de obicei puțin mai banale. Un studiu a descoperit că adulții și persoanele în vârstă visează mai des decât alte grupe de vârstă că ajung undeva târziu și că „încearcă iar și iar să facă ceva”.

Visele stranii și coșmarurile nu dispar, dar agresivitatea specifică adolescenței se estompează, iar conținutul devine mai apropiat de viața de zi cu zi.

Vârsta înaintată: Mai puține vise, mai puține detalii

Studiile arată că la bătrânețe, oamenii tind să raporteze mai puține vise. Mulți experimentează și „vise albe”, în care își amintesc că au visat, dar nu știu ce anume.

Deși acest lucru poate fi legat de calitatea mai scăzută a somnului, o parte importantă ține de dificultatea de a reține și descrie conținutul viselor.

„Visarea este definită ca experiențe subiective care au loc în timpul somnului”, a declarat pentru Live Science Michael Schredl, șeful laboratorului de somn de la Institutul Central de Sănătate Mintală din Germania. „Ceea ce obținem este doar visul sau raportul despre vis, amintirea acelor experiențe care au avut loc în timpul somnului.”

Visele la finalul vieții: Întâlniri, călătorii și împăcare

La sfârșitul vieții, oamenii au povestit adesea adesea că au văzut persoane dragi plecate sau că își fac bagajele și se pregătesc pentru o călătorie. Studiile efectuate pe pacienții din centre de îngrijiri paliative au descoperit că aceste vise sunt adesea reconfortante și îi liniștesc pe oameni, reflectând introspecția și împăcarea care apar frecvent în ultimele etape ale vieții.