Stresul și căderea părului. Mecanismul prin care emoțiile puternice distrug foliculii capilari

Alopecia areata, afecțiunea care provoacă pierderea parțială a părului, este adesea precedată de perioade intense de stres. Oamenii de știință au intuit de multă vreme că emoțiile puternice pot declanșa căderea părului, dar până recent nu au existat dovezi solide care să explice mecanismul exact prin care stresul produce aceste efecte. Un nou studiu, publicat pe 26 noiembrie în revista Cell, clarifică în sfârșit această legătură, printr-o serie de experimente pe șoareci.

Cum afectează stresul organismul

Stresul excesiv pune presiune uriașă pe corp: perturbă somnul, accelerează ritmul cardiac, provoacă tensiune musculară. Însă este asociat și cu căderea părului, în special în afecțiuni precum alopecia areata, o boală cronică în care celulele imune atacă foliculii de păr.

„Întotdeauna am fost fascinat de modul în care experiențele de viață lasă urme pe corpurile noastre”, a declarat, pentru Live Science, Ya-Chieh Hsu, co-autor al studiului și biolog regenerativ la Universitatea Harvard. Deși stresul este omniprezent, „știam surprinzător de puține lucruri despre modul în care acesta remodelează țesuturile și contribuie la boli”, a spus Hsu. Celulele ciliate, responsabile pentru creșterea părului, sunt un model excelent pentru a studia acest fenomen.

De ce sunt vulnerabile celulele care formează firele de păr

Atât alopecia areata, cât și telogen effluvium, o altă afecțiune de cădere a părului asociată stresului,afectează celulele ciliate aflate în plină creștere. Părul nu este produs direct de celulele stem, ci de „celulele de amplificare a tranzitului foliculilor de păr” (HF-TAC), care se divid rapid.

Echipa condusă de Hsu a ridicat ipoteza că aceste celule HF-TAC sunt extrem de sensibile la stres, întrucât corpul, în modul „luptă sau fugi”, reduce funcțiile considerate neesențiale, cum ar fi creșterea părului, pentru a conserva energie.

Experimentul care a declanșat căderea părului la șoareci

Pentru a verifica ipoteza, cercetătorii au injectat șoarecilor resiniferatoxină, o substanță chimică asemănătoare capsaicinei din ardeii iuți. În doar 24 de ore, șoarecii au pierdut 30% dintre foliculii de păr.

Cercetătorii știau deja că resiniferatoxina activează sistemul nervos simpatic, cel care controlează răspunsul de urgență al corpului. Zonele unde HF-TAC-urile au murit în număr mare erau pline de fibre nervoase simpatice. Când oamenii de știință au blocat semnalele transmise prin acești nervi, căderea părului s-a oprit. De asemenea, blocarea receptorilor HF-TAC pentru norepinefrină, substanța chimică eliberată în situații de stres, a prevenit deteriorarea foliculilor.

Cum distruge stresul celulele care produc părul

Analizele ulterioare au arătat că celulele cu creștere rapidă depind de mitocondrii pentru a produce energie. Însă norepinefrina inundă aceste mitocondrii cu ioni de calciu.

„Supraîncărcarea bruscă cu calciu deteriorează mitocondriile”, a explicat Hsu. Când aceste structuri sunt afectate, celulele își pierd capacitatea de a produce energie, de a menține echilibrul ionic și, în final, se rup. Moartea acestor celule duce la distrugerea foliculilor de păr.

Moarte celulară normală și moarte celulară declanșată de stres

În mod normal, celulele ciliate intră într-o fază controlată, numită „catagen”, în care unele celule mor pentru ca foliculul să se poată reseta. În schimb, moartea celulară provocată de stres este necontrolată și poartă numele de necroză.

Echipa lui Hsu a observat că necroza declanșa inflamații masive în zonele afectate, iar șoarecii prezentau niveluri crescute de celule imune în ganglionii limfatici. Mai mult, aceste celule imune erau autoreactive, pregătite să atace propriile țesuturi ale organismului, inclusiv foliculii de păr, exact ca în alopecia areata.

De ce recidivează alopecia ani după episodul stresant

Un mister al alopeciei areata este că pacienții pot pierde părul chiar și la ani distanță de incidentul stresant inițial.

Pentru a înțelege acest fenomen, cercetătorii au lăsat unii șoareci să se calmeze și foliculii lor să reintre în faza de creștere normală. Ulterior, aceștia au fost expuși la un semnal inflamator similar cu cel din timpul unei infecții. În șoarecii stresați anterior, inflamația a reactivat celulele imune autoreactive, ducând din nou la deteriorarea foliculilor. La șoarecii care nu trecuseră prin stres, același semnal inflamator nu a cauzat pierderea părului.

„Aceasta ar putea explica de ce unele persoane suferă recurențe ale alopeciei mult timp după episodul inițial de stres”, a spus Hsu. Ea a sugerat că mecanisme similare pot sta la baza și altor tipuri de cădere a părului legate de stres, precum telogen effluvium.

Stresul, declanșator ascuns al multor probleme capilare

Hsu a subliniat că multe persoane suferă subțierea sau căderea părului în perioade stresante, fără un diagnostic clar. „Este posibil ca formele mai ușoare, subrecunoscute, de cădere a părului legată de stres să aibă și ele mecanisme similare cu cele descrise”, a spus cercetătoarea.

Noi direcții pentru tratamente

Deși studiul a fost realizat pe șoareci, cartografierea mecanismului biologic arată puncte precise în care medicii ar putea interveni pentru a reduce căderea părului cauzată de stres sau de procese autoimune. Hsu intenționează să exploreze astfel de intervenții în studiile viitoare și să investigheze modul în care stresul contribuie la alte afecțiuni autoimune.

„Mai sunt multe de învățat, nu doar în ceea ce privește pielea, ci în multe sisteme de organe”, a concluzionat ea.