O formă de memorie rămâne activă chiar și la vârste înaintate. Studiu
Încercarea de a ne aminti numele unei persoane sau un detaliu întâlnit cu o zi înainte poate deveni frustrantă, mai ales pe măsură ce înaintăm în vârstă. Astfel de momente ne pot face să ne întrebăm dacă memoria funcționează la fel ca înainte. Un studiu realizat de o echipă de psihologi de la Universitatea din Toronto arată însă că anumite forme de memorie pot fi păstrate la vârste înaintate, chiar dacă reamintirea voluntară a informațiilor devine mai puțin precisă.
De multe ori, evaluăm memoria în funcție de capacitatea de a recupera o informație exact atunci când avem nevoie de ea. Psihologul Emily E. Davis, de la Universitatea din Toronto, oferă un exemplu simplu pentru a explica un alt mecanism al memoriei: întâlnirea repetată cu un vecin care plimbă același câine. După cum a explicat cercetătoarea pentru ScienceAlert, „S-ar putea ca într-o zi să vezi acel câine singur și să te gândești spontan la vecinul tău”.
Acesta este un exemplu de memorie asociativă implicită, prin care conexiunile învățate în urma experiențelor anterioare ne influențează reacțiile fără să depunem un efort conștient pentru a ne aminti informațiile respective.
Davis și colegii săi au comparat acest tip de învățare la adulții tineri și la cei în vârstă. „Studiul nostru sugerează că acest tip de memorie nu se îmbunătățește neapărat odată cu vârsta, dar se păstrează”, a declarat Davis pentru ScienceAlert.
Cum au fost testate memoria implicită și asocierile învățate
În urma excluderilor dintr-un eșantion inițial de 60 de persoane, analiza principală a inclus 28 de adulți cu vârste între 18 și 29 de ani și 25 de adulți cu vârste între 60 și 80 de ani.
În timpul examinării prin imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (IRMf), participanții au văzut imagini ale unor obiecte de zi cu zi, fiecare însoțită de denumirea scrisă a unui alt obiect. Ei au trebuit să decidă dacă cele două obiecte ar încăpea împreună într-un sertar obișnuit de birou. Participanților li s-a cerut să răspundă cât mai repede și corect, fără să primească instrucțiuni de a memora asocierile.
Fiecare pereche formată dintr-o imagine și un cuvânt a fost prezentată de două ori. Ulterior, participanții au continuat aceeași sarcină, însă unele perechi au fost păstrate, iar altele au fost rearanjate.
Toate imaginile și cuvintele fuseseră prezentate anterior. Astfel, cercetătorii au putut măsura dacă întâlnirea cu o anumită pereche accelera răspunsul participanților. Rezultatele au arătat că aceștia răspundeau mai rapid la perechile asociate anterior.
Acest efect, numit amorsare asociativă, reprezintă o măsură a memoriei asociative implicite: o conexiune învățată influențează răspunsul unei persoane fără ca aceasta să fie solicitată să și-o amintească în mod direct.
Beneficiul mediu de timp a fost de aproximativ 16 milisecunde la adulții tineri și de 34 de milisecunde la adulții mai în vârstă, care au avut, în general, timpi de răspuns mai mari.
În analiza separată a fiecărui grup, beneficiul a fost semnificativ statistic doar la adulții mai în vârstă. Comparația directă dintre cele două grupe nu a identificat însă o diferență semnificativă de vârstă. Prin urmare, rezultatul nu demonstrează că memoria implicită este mai bună la adulții în vârstă.
Adulții mai în vârstă au avut rezultate mai slabe la testul de a doua zi
A doua zi, 46 de participanți au completat de acasă un alt test online. Pentru fiecare imagine prezentată, au trebuit să aleagă care dintre două cuvinte fusese asociat anterior cu aceasta.
Adulții tineri au răspuns corect în aproximativ 65% dintre cazuri, în timp ce procentul a fost de 59% în cazul adulților mai în vârstă. Ambele grupuri au obținut rezultate peste nivelul așteptat în cazul răspunsurilor date la întâmplare, însă adulții tineri au fost semnificativ mai exacți.
Ce au arătat scanările cerebrale
Cercetătorii au analizat și activitatea cerebrală asociată procesării perechilor de obiecte. Scanările au arătat că elementele asociate anterior au fost însoțite de o activitate mai redusă în unele regiuni ale creierului și de o activitate mai ridicată în altele. Aceste tipare generale nu au evidențiat diferențe între grupele de vârstă.
Echipa a examinat în mod special hipocampul, o structură cerebrală implicată în memorie și în conectarea informațiilor. Adulții mai în vârstă au prezentat o activitate mai intensă în porțiunea posterioară dreaptă a hipocampului atunci când au întâlnit elemente asociate anterior.
Această diferență a apărut într-una dintre analizele care au vizat regiuni cerebrale specifice și nu a fost identificată în analiza întregului creier. Activitatea hipocampului nu a fost asociată nici cu amploarea beneficiului de timp de răspuns.
Cercetătorii au analizat și cortexul peririnal din apropiere, o regiune implicată în procesarea și recunoașterea obiectelor. Participanții care au prezentat o activitate mai mare în această regiune pentru perechile rearanjate decât pentru cele asociate anterior au avut și un efect mai pronunțat de amorsare.
Această relație a fost observată în ambele emisfere, însă numai modelul statistic general pentru partea dreaptă a atins pragul semnificației statistice. Nu au fost identificate diferențe între grupele de vârstă.
Echipa propune că această regiune ar putea contribui la procesarea unei imagini și a unui cuvânt ca pe o singură unitate. Experimentul nu a testat însă direct această explicație. Autorii discută și despre cerințele vizuale implicate în diferențierea imaginilor și a cuvintelor care se suprapun.
Limitele studiului
Eșantionul a fost relativ mic. Participanții mai în vârstă aveau un nivel de educație mai ridicat și scoruri de vocabular mai mari decât cei tineri. De asemenea, aceștia au prezentat mai multe mișcări ale capului în timpul scanării. Cercetarea a comparat două grupe de vârstă, fără să urmărească aceleași persoane pe parcursul mai multor ani.
Rezultatele au fost publicate ca preprint pe platforma bioRxiv și nu au fost încă evaluate de colegi. Potrivit lui Davis, lucrarea se află în prezent în proces de evaluare.
O analiză separată, publicată în revista Perspectives on Psychological Science, propune că unele modificări ale memoriei asociate înaintării în vârstă ar putea reflecta o reorganizare adaptivă. Această analiză, prezentată anterior de ScienceAlert, reinterpretează cercetări existente și nu include experimentul realizat de Davis și colegii săi. „Principala concluzie este că memoria nu scade în general pe măsură ce îmbătrânim”, a explicat Davis.
Înțelegerea mecanismelor prin care anumite asocieri învățate se păstrează ar putea oferi, în viitor, informații despre modalitățile de susținere a reamintirii. Experimentul nu a testat metode de antrenament sau tratamente pentru memorie. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili modul în care creierul susține aceste conexiuni învățate.
