Stresul și amintirile care ne marchează. Ce se întâmplă în creier în situații intense

Stresul poate influența nu doar felul în care ne simțim, ci și experiențele pe care ni le amintim mai ușor. Cercetătorii de la Universitatea Yale au identificat mecanisme cerebrale prin care cortizolul, un hormon eliberat în situații stresante, contribuie la consolidarea amintirilor cu încărcătură emoțională.

Studiul arată că hormonul modifică activitatea rețelelor cerebrale implicate în procesarea emoțiilor și în formarea memoriei, precum și modul în care acestea comunică între ele. Rezultatele oferă informații despre procesele prin care anumite experiențe rămân mai ușor în memorie. Cercetarea a fost publicată în revista Science Advances.

Cortizolul influențează procesarea emoțiilor și formarea amintirilor

Cercetările anterioare, realizate atât pe oameni, cât și pe animale, au arătat că stresul și cortizolul pot favoriza memorarea evenimentelor cu o încărcătură emoțională puternică. Amigdala, o regiune cerebrală implicată în procesarea emoțiilor și identificarea experiențelor semnificative, are un rol important în acest proces.

Formarea unei amintiri emoționale implică mai multe etape. Creierul identifică semnificația emoțională a unei experiențe, apoi procesează și stochează informațiile pentru a putea fi recuperate ulterior.

Cercetătorii au urmărit să înțeleagă modul în care cortizolul influențează aceste procese și interacțiunea dintre rețelele cerebrale implicate.

„Formarea amintirilor pentru experiențele emoționale implică diferite procese în creier: în primul rând, perceperea unei experiențe ca fiind emoțională sau intensă și, în al doilea rând, codificarea acelei experiențe în memoria pe termen lung”, a explicat Elizabeth Goldfarb, autoarea corespondentă a studiului, profesor asistent de psihiatrie la Facultatea de Medicină Yale și de psihologie la Facultatea de Arte și Științe.

Experimentul a comparat efectele hidrocortizonului cu cele ale unui placebo

Pentru a analiza mecanismele implicate, echipa de la Yale a realizat un experiment în care participanții au primit fie hidrocortizon, o formă de cortizol, fie un placebo inactiv.

Ulterior, aceștia au privit o serie de imagini în timp ce activitatea cerebrală era monitorizată prin imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI). Metoda permite cercetătorilor să urmărească modificările asociate activității cerebrale prin măsurarea variațiilor fluxului sanguin și ale oxigenării țesuturilor.

În timpul examinării imaginilor, participanții și-au evaluat reacțiile emoționale. În ziua următoare, cercetătorii au verificat de câte imagini își aminteau.

Fiecare participant a parcurs experimentul de două ori: o dată după administrarea hidrocortizonului și o dată după administrarea placebo. Studiul a avut un design dublu-orb, astfel încât nici participanții, nici experimentatorul nu știau ce substanță fusese administrată în fiecare sesiune.

Această metodă a permis compararea reacțiilor aceleiași persoane în cele două condiții experimentale.

Scanările cerebrale de cinci secunde au evidențiat tipare asociate memoriei

Un element important al cercetării a fost metoda folosită pentru analiza conectivității funcționale, care descrie modul în care activitatea diferitelor regiuni cerebrale variază în coordonare.

În loc să analizeze exclusiv intervale lungi de imagistică, cercetătorii au examinat tiparele de conectivitate din secvențe de aproximativ cinci secunde.

Pe baza acestor secvențe, echipa a evaluat dacă activitatea cerebrală putea anticipa două aspecte: intensitatea emoțională atribuită imaginilor de către participanți și capacitatea acestora de a-și aminti imaginile în ziua următoare.

Analiza a identificat tipare asociate ambelor rezultate. Cercetătorii au putut astfel să studieze separat rețelele implicate în procesarea semnificației emoționale și cele asociate formării amintirilor, precum și interacțiunile dintre ele.

Cortizolul a consolidat activitatea rețelelor cerebrale implicate în emoții

Rezultatele au arătat că administrarea cortizolului a fost asociată cu o capacitate mai bună de memorare a experiențelor cu semnificație emoțională.

În rețelele cerebrale implicate în procesarea emoțiilor, hormonul a fost asociat cu tipare de activitate mai consistente și cu o implicare mai pronunțată. Aceste modificări sugerează că rețelele respective au răspuns mai puternic și mai constant la semnificația emoțională a imaginilor.

În rețelele implicate în memorie, cortizolul a fost asociat cu tipare de activitate mai specializate pentru informațiile emoționale. Rezultatele indică faptul că hormonul influențează modul în care creierul procesează experiențele cu încărcătură emoțională în vederea memorării lor.

Cercetătorii au observat și o coordonare mai puternică între rețelele cerebrale implicate în emoții și cele asociate memoriei. Această interacțiune oferă indicii despre modul în care procesele emoționale și cele de memorare funcționează împreună sub influența cortizolului.

Experiențele cu încărcătură emoțională sunt mai ușor de reținut

Descoperirile sugerează că efectele stresului asupra memoriei depind de semnificația experiențelor. Informațiile percepute ca intense sau importante din punct de vedere emoțional pot beneficia de mecanismele prin care cortizolul influențează activitatea cerebrală.

Potrivit cercetătoarei Elizabeth Goldfarb, răspunsul la stres poate avea un rol adaptativ, contribuind la formarea unor amintiri puternice pentru experiențele considerate relevante.

„Răspunsurile la stres sunt fundamental adaptive și te pot ajuta să-ți formezi amintiri puternice — dar acest lucru este specific experiențelor pe care le consideri intense sau semnificative din punct de vedere emoțional”, a declarat aceasta.

Goldfarb a explicat că efectul este asociat, în parte, cu implicarea mai puternică a rețelelor cerebrale care procesează intensitatea emoțională.

Cercetătoarea a indicat și o posibilă aplicație pentru procesul de învățare: asocierea informațiilor cu elemente interesante, relevante personal sau cu o semnificație emoțională puternică ar putea facilita memorarea lor.

Studiul contribuie la înțelegerea mecanismelor prin care cortizolul influențează memoria și a modului în care interacțiunea dintre rețelele cerebrale implicate în emoții și memorare favorizează păstrarea anumitor experiențe.