Prieteniile se schimbă odată cu înaintarea în vârstă: mai puține, dar mai apropiate
Obiectivele sociale ale oamenilor se modifică de-a lungul vieții în moduri mai puțin evidente decât trăsăturile de personalitate. Dacă preferăm să cunoaștem oameni noi sau să ne petrecem timpul într-un cerc restrâns de apropiați nu ține doar de faptul că suntem introvertiți sau extrovertiți, ci și de vârstă. Cercetările din ultimii ani arată că modul în care ne construim și ne păstrăm relațiile sociale este strâns legat de felul în care percepem timpul rămas și de prioritățile emoționale asociate fiecărei etape de viață.
Prietenia este asociată, potrivit studiilor, cu beneficii pentru sănătate la toate vârstele, inclusiv cu o durată de viață mai mare. La vârste înaintate, relațiile de prietenie pot deveni o sursă centrală de satisfacție și fericire. Interacțiunile frecvente cu un prieten apropiat pot avea un impact mai mare asupra stării de bine decât întâlnirile cu membrii familiei.
Un studiu realizat pe americani cu vârsta peste 65 de ani a arătat că întâlnirile cu prietenii sunt percepute ca fiind mai plăcute decât cele cu familia. Rezultatele contrazic o parte din literatura mai veche, care plasa familia apropiată în centrul rețelei de sprijin pentru persoanele în vârstă.
De la extindere la selecție: cum se restrânge cercul social
Diferențele dintre generații nu țin doar de numărul de prieteni, ci și de strategia socială. În timp ce tinerii caută activ noi conexiuni, persoanele în vârstă își reduc în mod deliberat rețelele sociale, a declarat, pentru bbc.com, Katherine Fiori, profesor de psihologie la Universitatea Adelphi din New York.
Pe măsură ce înaintează în vârstă, oamenii își schimbă perspectiva asupra viitorului și își orientează prioritățile către obiective socio-emoționale. Acest mecanism este descris de teoria selectivității socio-emoționale, potrivit căreia adulții tineri, care percep viitorul ca fiind îndelungat, investesc în extinderea rețelei sociale, în timp ce adulții în vârstă prioritizează relațiile deja consolidate.
Cercetările arată că această reducere a rețelei este intenționată. Persoanele în vârstă renunță mai frecvent la legăturile slabe și cresc „densitatea emoțională” a cercului social – adică păstrează un grup mai mic, dar mai unit. În același timp, tind să manifeste mai multă iertare și o atitudine mai pozitivă față de cei apropiați.
Acest comportament este asociat cu așa-numitul „efect de pozitivitate”, observat la vârste înaintate, care presupune o orientare mai accentuată către experiențe și amintiri pozitive.
Orizontul de timp, mai important decât vârsta
Studiile sugerează că nu doar vârsta cronologică influențează strategia socială, ci și percepția asupra timpului disponibil. În experimente în care tinerii au fost încurajați să reflecteze la fragilitatea vieții, aceștia și-au schimbat preferințele sociale, orientându-se către relații mai apropiate și mai semnificative.
Un fenomen similar a fost observat în timpul pandemiei de Covid-19, când persoane din toate grupele de vârstă au preferat parteneri cu semnificație emoțională. Concluzia autorilor a fost că diferențele legate de motivația socială reflectă mai degrabă orizonturile de timp percepute decât vârsta propriu-zisă.
Relațiile diferite îndeplinesc funcții diferite
Deși un cerc restrâns poate însemna relații de calitate mai bună, cercetătorii avertizează că reducerea excesivă a rețelei sociale poate avea consecințe. Katherine Fiori și colaboratorii săi au constatat că nu există dovezi potrivit cărora o concentrare exclusivă asupra legăturilor foarte apropiate ar aduce beneficii suplimentare pentru sănătatea fizică sau mintală.
Relațiile diferite îndeplinesc funcții diferite. Prietenii apropiați oferă sprijin emoțional și instrumental, dar legăturile mai puțin intense pot aduce stimulare intelectuală sau activități recreative. Spre deosebire de relațiile de familie, prieteniile sunt voluntare și pot începe sau înceta fără constrângeri formale.
Alexandra Thompson, cercetătoare în sănătate mintală la Universitatea Newcastle din Marea Britanie, arată că prieteniile și relațiile de familie oferă beneficii diferite, iar caracterul voluntar al prieteniei poate contribui la o stare emoțională pozitivă.
Patru prieteni apropiați, un prag identificat de cercetători
În cercetarea sa doctorală, Thompson a analizat numărul de prieteni apropiați asociat cu o stare psihologică mai bună la adulții în vârstă. Rezultatele indică faptul că existența a patru prieteni apropiați este asociată cu beneficii semnificative pentru reducerea singurătății. Dincolo de acest număr, nu au fost identificate câștiguri suplimentare consistente.
Un meta-studiu care a reunit datele a aproximativ 309.000 de persoane, monitorizate în medie timp de 7,5 ani, a arătat că persoanele cu relații sociale adecvate au o probabilitate de supraviețuire cu 50% mai mare decât cele cu relații slabe sau insuficiente. Cercetările indică faptul că prieteniile sunt la fel de relevante ca relațiile de familie în prezicerea bunăstării la vârsta adultă și la bătrânețe.
Importanța prieteniei este asociată mai puternic cu sănătatea și fericirea în rândul adulților în vârstă, al femeilor, al persoanelor cu nivel mai scăzut de educație și al celor care trăiesc în culturi individualiste, potrivit unui studiu realizat în 2021 pe peste 300.000 de persoane din 99 de țări.
Rudele „alese” și sprijinul în comunități diverse
Unele prietenii ajung să fie percepute ca relații de tip familial, descrise în literatură drept „rude fictive”. Acest tip de legătură poate avea o importanță deosebită în comunitatea LGBTQ+, unde familiile „alese” oferă sprijin suplimentar, în special pentru persoanele care s-au confruntat cu respingere sau discriminare.
Persoanele care nu au copii sau care au ales să nu întemeieze o familie tradițională tind să se bazeze mai mult pe rețelele de prieteni la vârste înaintate.
Obstacolele vârstei și rolul percepției personale
Adulții în vârstă se confruntă cu dificultăți specifice în menținerea și extinderea relațiilor: retragerea din activitatea profesională, pierderea partenerilor sau a prietenilor apropiați, probleme de sănătate sau mobilitate. Studiile arată că bărbații mai în vârstă raportează niveluri mai mari de izolare socială decât femeile, iar unele cercetări sugerează că femeile mențin tradițional legături sociale mai extinse.
Percepția asupra propriei îmbătrâniri joacă un rol important. Persoanele care asociază vârsta înaintată cu declin și izolare tind să investească mai puțin în relații, în timp ce o percepție pozitivă este asociată cu o implicare socială mai mare.
Distribuția singurătății de-a lungul vieții are, potrivit cercetărilor, o formă de U, cu niveluri ridicate în tinerețe și la vârste înaintate. Totuși, pensionarea poate oferi mai mult timp pentru activități sociale, iar unele studii indică o capacitate de adaptare ridicată la evenimente potențial izolante.
Tehnologia și noile oportunități de conectare
Accesul la internet și utilizarea dispozitivelor digitale pot facilita menținerea legăturilor sociale la vârste înaintate, în special pentru persoanele cu mobilitate redusă. Un studiu observațional realizat pe adulți cu vârste între 69 și 91 de ani din comunități de viață independentă a arătat că utilizarea tabletelor și a altor dispozitive poate contribui la menținerea contactului cu familia și prietenii.
Programele comunitare care combină activitatea fizică și socializarea au raportat îmbunătățiri ale stării de bine în rândul participanților, inclusiv reducerea sentimentului de singurătate.
Cercetătorii observă, de asemenea, că generațiile mai tinere petrec mai mult timp cu prietenii până la vârste mai înaintate, iar percepțiile asupra îmbătrânirii tind să fie mai puțin negative decât în trecut: „Datele disponibile conturează o imagine în care vârsta influențează structura rețelelor sociale, dar nu reduce importanța prieteniei. Dimpotrivă, relațiile apropiate și semnificative rămân un factor constant asociat cu bunăstarea de-a lungul vieții”.
