Creierul și prieteniile, legătura demonstrată științific
Oamenii își fac prieteni pe baza pasiunilor comune – fie că e vorba de cărți, filme sau sport. Dar dincolo de interesele vizibile, știința arată că există un mecanism mult mai subtil: reacțiile asemănătoare ale creierului. Un studiu publicat în Nature Human Behaviour arată că persoanele care răspund în mod similar la aceleași fragmente video, chiar înainte de a se cunoaște, au șanse mai mari să devină prieteni mai târziu.
Cum s-a desfășurat experimentul
Cercetătorii au lucrat cu 41 de studenți absolvenți care nu se întâlniseră niciodată. Fiecare participant a fost supus unui RMN cerebral în timp ce viziona secvențe din filme cu teme variate: știință, sport, gastronomie, mediu și evenimente sociale. În total, au fost analizate 214 regiuni ale creierului, dintre care 200 corticale și 14 subcorticale.
Rezultatul surprinzător? Cei care au ajuns ulterior să devină prieteni apropiați prezentau deja o activitate similară în cortexul orbitofrontal stâng, zonă responsabilă de luarea deciziilor sociale. Această descoperire confirmă ideea de homofilie neuronală – tendința oamenilor de a se conecta cu alții ale căror creiere răspund în mod asemănător la stimuli, potrivit medicalxpress.com.
Prietenia văzută prin neuroștiință
De-a lungul istoriei, oamenii s-au grupat pe baza asemănărilor: vârstă, etnie, comportamente sau preferințe. Totuși, studiile bazate pe chestionare de personalitate au arătat rezultate slabe și inconsecvente în a explica de ce unii oameni devin prieteni. Cercetătorii au început astfel să caute răspunsuri în structura și activitatea cerebrală.
Anterioarele cercetări au descoperit asemănări neuronale între prietenii apropiați – fie în repaus, fie ca răspuns la filme sau alte stimuli. Însă era greu de spus dacă aceste similitudini precedau prietenia sau apăreau ulterior, ca efect al experiențelor comune.
De la necunoscuți la prieteni
Pentru a elimina aceste neclarități, autorii noului studiu au aplicat metoda inversă: au testat reacțiile cerebrale înainte ca participanții să interacționeze. După ce au fost scanați, studenții au fost lăsați să-și continue viața de campus. Două luni mai târziu, apoi din nou după șase luni, toți cei 41 de participanți și alți 246 de colegi au completat chestionare privind activitățile sociale și cercul de prieteni.
Rezultatele au fost clare: cei care au ajuns să petreacă timp împreună și să devină prieteni apropiați prezentau încă de la început reacții neuronale asemănătoare atunci când priveau aceleași clipuri video.
Ce ne spun aceste descoperiri
Studiul arată că asemănările din creier pot fi un predictor al prieteniilor viitoare, independent de factori precum vârsta, sexul sau interesele declarate. Practic, creierul „recunoaște” potențialii prieteni înainte ca noi să avem ocazia să schimbăm primele cuvinte.
Aceste concluzii nu doar că rescriu modul în care înțelegem conexiunile sociale, dar ridică și întrebări fascinante: dacă activitatea neuronală ne predispune către anumite prietenii, cât de multă libertate avem, de fapt, în alegerea celor de lângă noi?
