Cum uită creierul lucrurile care nu mai contează
Amintirile trebuie să fie suficient de stabile pentru a ghida comportamentul, dar și suficient de flexibile pentru a permite adaptarea atunci când mediul se schimbă. Neurologii de la Felsenberg Memory Institute (FMI) au descoperit că, la musculițele de fructe, simpla reexpunere la o recompensă din zahăr poate slăbi toate amintirile asociate anterior cu aceasta. Descoperirea oferă indicii despre modul în care creierul actualizează informațiile învățate. Studiul a fost publicat în revista Current Biology.
De ce flexibilitatea memoriei este esențială pentru supraviețuire
Amintirile îi ajută pe oameni și animale să supraviețuiască, indicând ce resurse să caute și ce pericole să evite, precum mirosul hranei sau semnalele de avertizare asociate riscului. Într-un mediu aflat în schimbare constantă, însă, aceste amintiri nu pot rămâne complet fixe.
Atunci când o recompensă sau o amenințare își pierde relevanța, creierul trebuie să poată actualiza informațiile existente, fără a șterge complet experiențele trecute. Acest echilibru între stabilitate și flexibilitate este esențial pentru comportamentele adaptative.
Experimentul. Asocierea mirosurilor cu recompensa din zahăr
În cadrul unui nou studiu, cercetătorii din laboratorul condus de Johannes Felsenberg au analizat modul în care reexperimentarea unei recompense influențează memoria la musculițele de fructe.
Muștele au fost antrenate să asocieze anumite mirosuri cu o recompensă din zahăr. Ulterior, animalele au fost reexpuse la zahăr, de această dată fără ca mirosurile inițiale să fie prezente. După această reexpunere, muștele au fost mai puțin predispuse să se apropie de mirosurile pe care anterior le asociaseră cu recompensa.
Urma memoriei rămâne, dar influența asupra comportamentului dispare
Analiza activității cerebrale a arătat că amintirile originale nu au fost șterse complet. Urma neuronală asociată recompensei a rămas detectabilă în creier.
Cu toate acestea, influența acelei amintiri asupra comportamentului a fost diminuată. Cu alte cuvinte, informația stocată era încă prezentă, dar nu mai ghida reacțiile muștelor în același mod ca înainte.
Rolul contextului în actualizarea amintirilor
Efectul de slăbire a memoriei nu a apărut în toate situațiile. Cercetătorii au observat că rezultatul depindea de contextul în care avea loc reexpunerea la zahăr.
Atunci când muștele întâlneau recompensa într-un mediu familiar, răspunsurile învățate anterior se estompau. În schimb, dacă zahărul era prezentat într-un context nou sau dacă animalele învățau simultan informații noi, memoria inițială rămânea intactă. Aceste rezultate sugerează că mediul joacă un rol important în decizia creierului de a actualiza sau menține o amintire.
Slăbirea memoriei fără implicarea dopaminei
Un alt aspect important al studiului este faptul că reexpunerea naturală la zahăr a slăbit amintirile fără a se baza pe dopamină, un neurotransmițător cunoscut pentru rolul său în recompensă și învățare.
Acest lucru indică existența unor mecanisme alternative prin care creierul poate regla accesul la informațiile memorate. Cercetătorii au mai constatat că reexperimentarea zahărului a slăbit toate amintirile asociate respectivei recompense, nu doar una specifică. Acest mecanism ar putea permite creierului să reevalueze importanța experiențelor trecute atunci când condițiile se modifică.
Ce relevanță pot avea aceste descoperiri pentru oameni
Deși studiul a fost realizat pe musculițe de fructe, cercetătorii subliniază că principii similare au fost observate și la mamifere și la oameni, în special în cercetările legate de frică și dependență.
Johannes Felsenberg, liderul grupului FMI, afirmă că rezultatele arată că amintirile pot fi suprimate, nu neapărat șterse, iar contextul joacă un rol decisiv în acest proces. Înțelegerea acestor mecanisme ar putea contribui, în viitor, la dezvoltarea unor strategii care să reducă impactul amintirilor dăunătoare sau nedorite, fără eliminarea completă a acestora.
