Modele specifice de activitate electrică din hipocampus pot indica dacă cineva este pe cale să își amintească greșit un eveniment.

Activitatea creierului se schimbă în funcție de faptul dacă vă amintiți o amintire adevărată sau una falsă, sugerează o nouă cercetare. O amintire „falsă” se referă la momentul în care vă amintiți ceva care nu s-a întâmplat sau care a avut loc de fapt într-un alt moment sau loc.

Amintirea evenimentelor din trecut, a experiențelor sau a informațiilor legate de un context specific, cum ar fi o petrecere de ziua de naștere, prima întâlnire sau o călătorie recentă la magazinul alimentar, este cunoscută sub numele de memorie episodică; aceasta se opune memoriei semantice, care este legată de cunoștințe generale și de fapte care nu sunt legate de un timp sau de un loc și care nu au legătură cu propriul trecut. Amintirile episodice sunt controlate în mare parte de o regiune a creierului numită hipocampus, dar ce se întâmplă în structura creierului atunci când oamenii își amintesc greșit evenimentele a fost un mister – până acum.

Cum reacționează creierul la amintirile false

Potrivit noului studiu, publicat în revista PNAS, un model specific de activitate electrică izbucnește în hipocampus imediat înainte ca cineva să-și amintească o amintire falsă – și diferă de activitatea electrică care apare atunci când oamenii își amintesc corect un eveniment.

„În timp ce studiile anterioare au stabilit rolul hipocampusului în memoria evenimentelor, nu știam că semnalele electrice generate în această regiune ar putea distinge reamintirea iminentă a amintirilor adevărate de cele false”, a declarat, pentru livescience.com, Michael Kahana, autorul principal al studiului și profesor de psihologie la Universitatea din Pennsylvania.

O mai bună înțelegere a acestei activități cerebrale ar putea ajuta la prezicerea momentului în care oamenii își vor reaminti o amintire falsă dureroasă, departe de contextul său original, au sugerat autorii studiului.

Cazul persoanelor cu tulburări des stres post-traumatic

De exemplu, persoanele cu tulburare de stres post-traumatic (PTSD) „experimentează adesea intruziuni ale memoriei experiențelor lor traumatice în contexte care sunt sigure și diferite de incidentul traumatic”, au scris ei în lucrare. În teorie, noi tratamente medicale ar putea fi concepute pentru a monitoriza și întrerupe această activitate cerebrală pentru a pune capăt flashback-urilor deranjante, au propus autorii studiului.

În noul studiu, cercetătorii au înregistrat activitatea electrică în hipocampul pacienților cu epilepsie, cărora li s-au implantat deja electrozi în creier pentru ca medicii să le poată urmări crizele. Echipa le-a cerut inițial pacienților să studieze o listă de cuvinte fără legătură între ele, cum ar fi „pizza” și „ceas”, și apoi să le reamintească în orice ordine după o scurtă pauză. Înainte de a studia lista de cuvinte „țintă”, participanților li s-a arătat o altă listă de cuvinte care ar putea să le încurce memoria. În astfel de teste ale memoriei episodice, cuvintele sunt legate contextual de sursa lor, adică de lista de cuvinte pe care sunt prezentate.

Reacția pacienților

Ritmul activității electrice din hipocampus a fost dramatic de diferit atunci când pacienții și-au amintit corect un cuvânt din lista țintă sau incorect unul care nu fusese inclus. Această activitate electrică a apărut cu mai puțin de o secundă înainte de a rosti cuvântul și apoi s-a estompat rapid după aceea.

Interesant este că, dacă un pacient își amintea incorect un cuvânt din cealaltă listă care îi fusese prezentată, ritmurile hipocampale erau mai asemănătoare cu cele observate atunci când își aminteau cuvintele corecte. Ritmul a fost cel mai semnificativ atunci când au spus un cuvânt care nu le-a fost arătat niciodată. Autorii au emis ipoteza că acest lucru s-a datorat probabil faptului că pacienții se aflau în același context situațional – stând la același loc în aceeași cameră – atunci când au stocat amintirile cuvintelor din ambele liste. Cu alte cuvinte, contextul comun a făcut ca amintirile să fie mai asemănătoare unele cu altele în creier.

Al doilea experiment

Într-un al doilea experiment, autorii le-au cerut pacienților să studieze și să își amintească cuvinte înrudite, clasificate ca fiind flori, fructe și insecte. Importanța contextului situațional a fost demonstrată și în acest test. De exemplu, după ce un pacient a studiat lista cu flori, dacă își amintea un cuvânt incorect, dar similar, cum ar fi „floarea-soarelui” în loc de „crin”, ritmul hipocampal a fost mai asemănător decât dacă și-ar fi amintit un cuvânt care nu avea nicio legătură, cum ar fi „ceas”.

Autorii au scris că aceste descoperiri ar putea explica modul în care hipocampul face distincția între amintirile similare făcute în contexte diferite – de exemplu, ce ați gătit pentru cină în seara asta față de noaptea trecută. De asemenea, ar putea deschide calea pentru noi terapii pentru tratarea bolilor în care amintirea memoriei o ia razna. Cu toate acestea, nu este încă clar dacă aceste semnături electrice sunt de fapt responsabile pentru amintirile false sau doar se întâmplă în același timp. Studiile viitoare ar putea explora acest aspect prin manipularea experimentală a activității cerebrale, au scris autorii.