Fericirea este personală. De ce nu există o soluție unică. Studiu

De-a lungul istoriei, oamenii au realizat lucruri extraordinare, însă, în ciuda progreselor, fericirea rămâne un ideal dificil de atins pentru mulți. Studiile moderne încearcă să măsoare și să îmbunătățească nivelul de satisfacție generală, dar mecanismele exacte ale fericirii nu sunt pe deplin înțelese.

Un nou studiu sugerează că, mai degrabă decât să analizăm fericirea la nivel de populație, ar trebui să adoptăm o abordare personalizată, concentrându-ne pe diferențele individuale.

„Trebuie să înțelegem sursele fericirii pentru a construi intervenții eficiente,” spune Emorie Beck, cercetător în psihologie la University of California, Davis.

Modelele fericirii: Extern vs. Intern

Cercetările anterioare au demonstrat că factorii socioeconomici au un impact major asupra fericirii – sănătatea, veniturile, relațiile și satisfacția profesională influențează nivelul de bine general.

Acest concept susține modelul „bottom-up”, care indică faptul că factori externi determină cât de mulțumiți suntem în diverse domenii ale vieții. Această viziune favorizează politici generale pentru creșterea nivelului de fericire.

Pe de altă parte, modelul „top-down” sugerează că percepțiile și emoțiile fiecărei persoane sunt mai importante decât circumstanțele exterioare. Acesta susține intervenții precum meditația și terapia, care influențează trăsăturile și atitudinile personale.

„Cu toții cunoaștem oameni care trec prin evenimente traumatice, dar par să fie fericiți,” spune Beck. Acest lucru indică faptul că unii oameni găsesc satisfacție, chiar și în condiții dificile, în timp ce alții, deși par să aibă tot ce le trebuie, nu se simt împliniți.

O viziune mai complexă asupra fericirii

Pentru că există dovezi puternice pentru ambele modele, unii cercetători susțin o a treia abordare, care îmbină factorii interni și externi într-o relație bidirecțională.

Studiul realizat de Beck și colegii săi propune un nou mod de analiză a fericirii. Mai degrabă decât să dezbatem care dintre modele este corect, cercetătorii sugerează să analizăm pentru cine funcționează fiecare.

„Nu trebuie să alegem între modele, ci să descoperim pentru cine sunt corecte,” explică Beck.

Metodologia studiului

Pentru a testa această ipoteză, cercetătorii au analizat 40.000 de participanți din Australia, Germania, Elveția, Olanda și Regatul Unit, folosind sondaje de satisfacție personală colectate pe o perioadă de până la 33 de ani.

Studiul a măsurat atât nivelul general de satisfacție în viață, cât și satisfacția în cinci domenii: sănătate, locuință, venituri, relații și muncă.

„Rezultatele arată că avem grupuri aproximativ egale pentru fiecare model,” spune Beck.

– Unii participanți au demonstrat un tipar bottom-up – factori externi le influențează puternic fericirea.

– Alții au urmat modelul top-down – percepțiile lor contează mai mult decât realitatea obiectivă.

– Aproximativ 25% au prezentat o relație bidirecțională, în care cele două aspecte se influențează reciproc.

– O parte dintre participanți nu au avut o legătură clară între satisfacția în diverse domenii și nivelul general de fericire, ceea ce ridică noi întrebări despre cum funcționează aceste mecanisme.

Concluzii și implicații

Aceste descoperiri sugerează că studiile la nivel de populație nu surprind întotdeauna diferențele individuale importante.

Pentru a îmbunătăți fericirea la nivel personal, cercetătorii recomandă o abordare mai personalizată, care să pună mai puțin accent pe modele generalizate.

„Aceste aspecte sunt tratate separat, dar de fapt sunt interconectate la nivel individual,” concluzionează Beck.