Ce se întâmplă cu oasele când îmbătrânim. Noi descoperiri despre pierderea rezistenței osoase
Un studiu coordonat de Universitatea Texas din Austin, în colaborare cu Mayo Clinic și Cedars-Sinai, arată că osteocitele, celulele-cheie ale osului, suferă modificări structurale și funcționale odată cu înaintarea în vârstă. Aceste schimbări afectează capacitatea lor de a detecta și răspunde la stimuli mecanici, ceea ce duce la slăbirea arhitecturii osoase și crește riscul de osteoporoză și fracturi.
Rigidizarea osteocitelor și remodelarea osoasă
Osteocitele sunt esențiale pentru sănătatea osoasă, reglând procesele de formare și resorbție osoasă. Studiul relevă că, atunci când sunt expuse la celule senescente (celule îmbătrânite care nu se mai divid), osteocitele se rigidizează, pierzând din elasticitatea citoscheletului. Această modificare afectează capacitatea lor de a adapta structura osoasă, favorizând fragilitatea.
O nouă abordare în prevenția osteoporozei
Cercetătorii propun o combinare a abordărilor genetice și mecanice, explorând modul în care stimuli mecanici ar putea încetini sau inversa îmbătrânirea celulelor osoase. Profesorul Maryam Tilton sugerează o comparație cu fizioterapia, care ajută articulațiile rigide să-și recapete mobilitatea, deschizând perspectiva unor noi terapii pentru sănătatea osoasă.
Implicarea markerilor biomecanici în tratamentele viitoare
Dr. James Kirkland, coautor al studiului, propune folosirea markerilor biomecanici nu doar pentru identificarea celulelor senescente, ci și ca ținte terapeutice, completând sau chiar înlocuind terapiile medicamentoase senolitice.
Impactul global și direcțiile de cercetare
Osteoporoza afectează milioane de oameni din întreaga lume, în special femeile de peste 50 de ani. Întrucât populația globală îmbătrânește, cercetătorii își propun să extindă studiile pentru a analiza factorii de stres asupra osteocitelor și posibile strategii terapeutice.
