Multitasking-ul devine mai complicat și chiar periculos pe măsură ce îmbătrânim

Multitasking-ul devine mai complicat și chiar periculos pe măsură ce îmbătrânim

Suntem cu toții lipsiți de timp, astfel încât multitasking-ul este considerat o necesitate a vieții moderne. Răspundem la e-mailurile de serviciu în timp ce ne uităm la televizor, facem liste de cumpărături în timpul ședințelor și ascultăm podcasturi în timp ce spălăm vasele.

Încercăm să ne împărțim atenția de nenumărate ori pe zi, jonglând atât cu sarcinile banale, cât și cu cele importante.

Dar a face două lucruri în același timp nu este întotdeauna la fel de productiv sau sigur ca și cum ne-am concentra pe un singur lucru odată.

Dilema cu multitasking-ul este că atunci când sarcinile devin complexe sau solicitante din punct de vedere energetic, cum ar fi să conduci o mașină în timp ce vorbești la telefon, performanța noastră scade adesea la una sau la ambele.

Iată de ce – și cum se schimbă capacitatea noastră de a face mai multe lucruri în același timp pe măsură ce îmbătrânim, spune Peter Wilson, profesor de psihologie a dezvoltării, Australian Catholic University.

Facem mai multe lucruri, dar mai puțin eficient

Problema cu multitasking-ul la nivelul creierului este că două sarcini efectuate în același timp concurează adesea pentru căile neuronale comune – precum două fluxuri de trafic care se intersectează pe un drum.

În special, centrele de planificare ale creierului din cortexul frontal (și conexiunile cu sistemul parieto-cerebelar, printre altele) sunt necesare atât pentru sarcinile motorii, cât și pentru cele cognitive.

Cu cât mai multe sarcini se bazează pe același sistem senzorial, cum ar fi vederea, cu atât mai mare este interferența.

Centrele de planificare a acțiunilor din creier se află în cortexul frontal (albastru), cu conexiuni reciproce cu cortexul parietal (galben) și cu cerebelul (gri), printre altele.

Acesta este motivul pentru care multitasking-ul, cum ar fi vorbitul la telefon, în timp ce conduceți poate fi riscant. Este nevoie de mai mult timp pentru a reacționa la evenimente critice, cum ar fi frânarea bruscă a unei mașini, și aveți un risc mai mare de a rata semnalele critice, cum ar fi un semafor roșu.

Cu cât conversația telefonică este mai implicată, cu atât riscul de accident este mai mare, chiar și atunci când vorbiți „mâini libere”.

În general, cu cât sunteți mai priceput într-o sarcină motorie primară, cu atât sunteți mai capabil să jonglați cu o altă sarcină în același timp. Chirurgii pricepuți, de exemplu, pot face mai multe lucruri în același timp mai eficient decât rezidenții, ceea ce este liniștitor într-o sală de operații aglomerată.

Abilitățile foarte automatizate și procesele cerebrale eficiente înseamnă o mai mare flexibilitate atunci când faceți mai multe sarcini.

Adulții se pricep mai bine la multitasking decât copiii

Atât capacitatea creierului, cât și experiența îi înzestrează pe adulți cu o capacitate mai mare de multitasking în comparație cu copiii.

Poate ați observat că, atunci când începeți să vă gândiți la o problemă, mergeți mai încet și, uneori, vă opriți dacă sunteți adâncit în gânduri. Capacitatea de a merge și de a gândi în același timp se îmbunătățește de-a lungul copilăriei și adolescenței, la fel ca și alte tipuri de multitasking.

Atunci când copiii fac aceste două lucruri în același timp, atât viteza de mers, cât și fluiditatea lor scad, în special atunci când fac și o sarcină de memorie (cum ar fi reamintirea unei secvențe de numere), o sarcină de fluență verbală (cum ar fi numirea animalelor) sau o sarcină de motricitate fină (cum ar fi închegarea unei cămăși).

Alternativ, în afara laboratorului, sarcina cognitivă ar putea fi lăsată deoparte pe măsură ce obiectivul motor are prioritate.

Maturizarea creierului are mult de-a face cu aceste diferențe de vârstă. Un cortex prefrontal mai mare ajută la împărțirea resurselor cognitive între sarcini, reducând astfel costurile. Acest lucru înseamnă o capacitate mai bună de a menține performanța la sau aproape de nivelurile unei singure sarcini.

Tractul de materie albă care leagă cele două emisfere (corpul calos) are nevoie, de asemenea, de mult timp pentru a se maturiza pe deplin, ceea ce impune limite în ceea ce privește capacitatea copiilor de a se plimba și de a efectua sarcini manuale (cum ar fi trimiterea de mesaje text la telefon) împreună.

Pentru un copil sau un adult cu dificultăți de abilități motorii sau cu tulburări de coordonare în dezvoltare, erorile de multitasking sunt mai frecvente. Simplul fapt de a sta nemișcat în timp ce rezolvă o sarcină vizuală (cum ar fi să judece care dintre două linii este mai lungă) este dificil.

Atunci când mergeți, este nevoie de mult mai mult timp pentru a finaliza un traseu dacă acesta implică și un efort cognitiv pe parcurs. Așa că vă puteți imagina cât de dificil ar putea fi mersul pe jos până la școală.

Ce se întâmplă pe măsură ce ne apropiem de vârsta a treia?

Adulții în vârstă sunt mai predispuși la erori de multitasking. Atunci când merg pe jos, de exemplu, adăugarea unei alte sarcini înseamnă, în general, că adulții mai în vârstă merg mult mai încet și cu mișcări mai puțin fluide decât adulții mai tineri.

Aceste diferențe de vârstă sunt și mai pronunțate atunci când trebuie evitate obstacole sau când drumul este sinuos sau neuniform.

Adulții mai în vârstă tind să apeleze mai mult la cortexul prefrontal atunci când merg pe jos și, mai ales, atunci când fac mai multe sarcini. Acest lucru creează mai multe interferențe atunci când aceleași rețele cerebrale sunt, de asemenea, înrolate pentru a îndeplini o sarcină cognitivă.

Aceste diferențe de vârstă în ceea ce privește performanța multitasking-ului ar putea fi mai mult „compensatorii” decât orice altceva, permițându-le adulților în vârstă mai mult timp și mai multă siguranță atunci când negociază evenimentele din jurul lor.

Persoanele în vârstă pot exersa și se pot îmbunătăți

Testarea capacităților de multitasking le poate spune medicilor despre riscul de cădere al unui pacient în vârstă mai bine decât o evaluare a mersului singur, chiar și în cazul persoanelor sănătoase care trăiesc în comunitate.

Testarea poate fi la fel de simplă ca și cum i-ai cere cuiva să meargă pe o cărare în timp ce fie face o scădere mentală de șapte, fie transportă o ceașcă și o farfurie, fie ține în echilibru o minge pe o tavă.

Pacienții pot apoi să exerseze și să îmbunătățească aceste abilități, de exemplu, pedalând pe o bicicletă de exerciții sau mergând pe o bandă de alergare în timp ce compun o poezie, fac o listă de cumpărături sau joacă un joc de cuvinte.

Scopul este ca pacienții să fie capabili să își împartă atenția mai eficient între două sarcini și să ignore distragerile, îmbunătățind viteza și echilibrul.

Există momente în care într-adevăr gândim mai bine atunci când ne mișcăm

Să nu uităm că o plimbare bună ne poate ajuta să ne dezordoneze mintea și să promoveze gândirea creativă. Și, unele cercetări arată că mersul pe jos poate îmbunătăți capacitatea noastră de a căuta și de a răspunde la evenimentele vizuale din mediul înconjurător.

Dar, de multe ori, este mai bine să ne concentrăm asupra unui singur lucru la un moment dat

Deseori, când suntem presați de timp, trecem cu vederea costurile emoționale și energetice ale activităților multitasking. În multe domenii ale vieții – acasă, la serviciu și la școală – credem că astfel vom economisi timp și energie. Dar realitatea poate fi diferită.

Multi-tasking-ul poate uneori să ne secătuiască rezervele și să ne creeze stres, crescând nivelul de cortizol, în special atunci când suntem presați de timp. Dacă o astfel de performanță este susținută pe perioade lungi de timp, vă poate lăsa să vă simțiți obosiți sau pur și simplu goi.

Gândirea profundă este solicitantă de energie prin ea însăși și, prin urmare, uneori se justifică prudența atunci când acționați în același timp – cum ar fi să fiți cufundat în gânduri profunde în timp ce traversați un drum aglomerat, coborâți scări abrupte, folosiți unelte electrice sau urcați pe o scară.

Așadar, alegeți un moment bun pentru a pune cuiva o întrebare supărătoare – poate nu în timp ce taie legume cu un cuțit ascuțit. Uneori, este mai bine să vă concentrați asupra unui singur lucru la un moment dat.The Conversation

Peter Wilson, profesor de psihologie a dezvoltării, Australian Catholic University

Ecaterina Dinescu

Ecaterina Dinescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *