Placebo se referă la activități sau substanțe care se aseamănă cu formele de terapie, dar care nu au niciun efect direct asupra funcțiilor corporale sau cerebrale ale pacientului.

Acestea pot include înghițirea unor pastile făcute doar din zahăr, injectarea unei soluții saline sau utilizarea unor instrumente false, cum ar fi acele false care seamănă cu cele folosite în acupunctură.

O parte dintre persoanele care primesc un placebo raportează, de obicei, schimbări în starea lor – cum ar fi o reducere a durerii, un plus de energie sau de conștientizare sau o îmbunătățire generală a stării de bine – care nu pot fi atribuite naturii fizice a medicamentului sau a activității. Acest lucru se numește efect placebo.

Deși efectul poate frustra căutările de tratamente medicale eficiente, acesta poate fi un instrument potențial util pentru testarea produselor farmaceutice și a altor terapii de sănătate, dacă este utilizat în mod corespunzător.

Care sunt cauzele efectului placebo?

Nu este pe deplin clar de ce unii oameni experimentează ceea ce este cunoscut sub numele de „efect placebo”, deși ar putea fi găsite indicii în modul în care diferențe aparent irelevante între tratamente similare pot produce rezultate diferite.

De exemplu, o serie de studii au arătat că aspectul unei pilule inerte poate influența impresia noastră despre efectul acesteia asupra organismului, acționând ca stimulente sau depresive în funcție de culoarea lor. La fel cum poate fi și forma pastilei. Prețul acesteia și modul în care este comercializată pot afecta, de asemenea, modul în care percepem puterea ei. Efectul placebo pare, de asemenea, să fie mai puternic astăzi decât în trecut, potrivit sciencealert.com.

În special, aceste impresii pot varia în funcție de mediul cultural. De exemplu, americanii albi au tendința de a considera pastilele albe ca fiind analgezice, în timp ce americanii de culoare le consideră stimulente.

Materialele asociate cu durerea, cum ar fi frunzele care seamănă cu cele de iederă otrăvitoare, pot produce în schimb senzații de disconfort, în ceea ce este considerat efectul „nocebo”.

Fără nicio legătură chimică imaginabilă între substanță și schimbările fiziologice, placebo afectează cel mai probabil percepția noastră asupra propriei sănătăți la nivel psihologic.

Cu alte cuvinte, impresia pe care o avem despre un tratament – așa cum a fost moștenită din cultura noastră – încadrează modul în care experimentăm efectele acestuia asupra corpului nostru.

Acest lucru ar putea include o notă de condiționare clasică, un fenomen psihologic care explică de ce învățăm să asociem o senzație sau o emoție cu un anumit stimul, cum ar fi senzația de foame atunci când auzim clopoțelul de prânz sau anxietatea atunci când simțim mirosul dezinfectant din sala de așteptare a unui spital.

Așteptările pot determina, de asemenea, modul în care am putea acorda atenție corpului nostru. Efectuarea unui ritual medical, cum ar fi administrarea zilnică a unei pastile, ar putea încadra experiența noastră cu privire la o afecțiune ca fiind în curs de ameliorare, reducându-ne concentrarea asupra durerii ca preocupare – deoarece luăm măsuri pentru a o trata – atrăgându-ne atenția asupra senzațiilor relativ confortabile pe care le simțim.

Răspunsurile hormonale și neurotransmițătorii ar putea juca, de asemenea, un rol direct în îmbunătățirea stării de bine prin creșterea nivelului de substanțe chimice „de bun-simț” atunci când ajutorul pare a fi la îndemână. Un studiu din 2012 a constatat că persoanele cu o variație a unei enzime implicate în descompunerea dopaminei au avut, de asemenea, efecte placebo mai puternice, ceea ce implică un rol pentru căile de recompensă din creier.

La ce pot fi folosite placebo

Termenul placebo provine din latină, însemnând „a mulțumi”. A intrat în vocabularul medical la sfârșitul secolului al XVIII-lea, referindu-se la tratamente slăbite care urmăreau să satisfacă pacienții incurabili fără a fi nevoie să irosească medicamente cu putere maximă.

Până la începutul secolului al XIX-lea, conceptul a fost aplicat la controalele din experimentele medicale. În 1799, medicul britanic John Haygarth a comparat indicatoarele metalice destinate să „scoată” boala cu versiuni placebo din lemn. În cazul în care pacienții ar fi mulțumiți cu oricare dintre aceste obiecte, a motivat el, nu se putea pretinde nimic special despre tijele metalice scumpe.

În prezent, placebo-urile sunt încă folosite ca elemente de comparație în studiile medicale pentru a determina în ce măsură beneficiile percepute la subiecții studiului sunt rezultatul terapiei experimentale sau sunt doar o ciudățenie a efectului placebo.

Efectul în sine poate fi, de asemenea, utilizat pentru a explica de ce multe ritualuri și tratamente medicale contemporane și tradiționale par să funcționeze în ciuda lipsei de mecanisme bioactive.

În mod similar, efectul nocebo ne ajută să înțelegem de ce mulți oameni pot resimți disconfort în urma unui tratament, cum ar fi un vaccin, fără o cauză clară. Simpla cunoaștere a posibilelor efecte secundare ale medicamentelor poate semăna așteptări negative cu privire la cât de tolerabil este un tratament.

Am putea folosi placebo ca formă de medicină?

În general, placebo sunt furnizate fie fără ca pacienții să fie conștienți, fie – mai general, în cadrul studiilor clinice – cu consimțământul acestora de a primi în mod aleatoriu fie un tratament de testare, fie o versiune falsă, fără a ști ce primesc.

Din punct de vedere legal și etic, consimțământul în cunoștință de cauză constituie o parte esențială a relației medic-pacient. Autonomia pacientului a devenit din ce în ce mai importantă în cea mai mare parte a lumii moderne, ceea ce face mai important ca niciodată ca medicii să comunice în mod deschis și onest cu privire la testele și tratamentele pacienților lor.

În ultimii ani, cercetătorii au descoperit că efectul placebo ar putea să se dezvolte în continuare la unele persoane chiar și atunci când beneficiarul știe că tratamentul nu are ingrediente sau mecanisme active.

Acest lucru ar putea evita preocupările legate de consimțământul în cunoștință de cauză, dar introduce noi întrebări cu privire la etica administrării de tratamente ale căror costuri, beneficii și mecanisme sunt încă în mare parte neexplorate.

Când ar trebui ca unui pacient să i se administreze o pastilă de zahăr în detrimentul unui tratament care are șansa de a contribui la îmbunătățirea sănătății și a bunăstării? Cum ar trebui reglementat acest lucru? Cât ar trebui să coste o pastilă „falsă”, mai ales atunci când placebo mai scumpe tind să fie mai puternice?

Efectele placebo sunt consecințe complicate ale psihologiei. Efectul lor este mic, dar poate fi semnificativ în încercarea de a distinge cauza și efectul în medicină.

Poate cel mai optimist este faptul că acestea reprezintă un mic beneficiu gratuit pentru orice tratament, fals sau nu.