Bărbatul care a sughițat timp de 68 de ani

Bărbatul care a sughițat timp de 68 de ani

Pentru cei mai mulți dintre noi, sughițul este destul de enervant, dar, din fericire, de scurtă durată. În cazurile severe, acestea pot persista câteva zile. Dar data viitoare când vă veți chinui să treceți printr-o simfonie de gâfâieli involuntare, gândiți-vă la un bărbat pe nume Charles Osborne, care a suferit de acest inconvenient social timp de 68 de ani, o perioadă uluitoare.

Pe 13 iunie 1922, când tânărul Osborne lucra la o fermă din Nebraska, a început să sughițe în timpul unei întâlniri cu un porc și nu s-a mai oprit până în 1990. Se crede că sughițul pornește de la o cale neuronală numită arc reflex. Experiența fizică implică contracția involuntară a mușchilor respiratori, iar deschiderea dintre corzile vocale – glota – se închide brusc, ceea ce produce sunetul recognoscibil „hic”.

Lucrurile care declanșează contracțiile pot provoca sughiț, cum ar fi consumul excesiv de alcool, mâncatul prea mult sau inspirarea de aer în timp ce mestecă, unele medicamente sau chiar emoția și râsul.

Sughițul poate apărea singur sau în grupuri de un ritm destul de regulat, producând între patru și 60 pe minut. Nu se cunosc prea multe despre motivul pentru care apar, dar avem sughiț chiar și în uter, sugerând că acest lucru ar putea să ne pregătească mușchii pentru respirație.

Remedii populare

Denumirea medicală a fenomenului este singultus, de la termenul latin singult, care înseamnă, în linii mari, a prinde respirația în timp ce plângi, iar acest lucru pare probabil foarte potrivit și relevant atunci când te afli în mijlocul unei crize de singultus.

Unele remedii obișnuite sunt consumul sau gargara cu apă rece, respirația într-o pungă de hârtie, ținerea respirației și chiar hipnoza sau acupunctura. Nu există nicio dovadă că vreuna dintre acestea este eficientă sau sigură. Să pui pe cineva să te sperie sau să te gâdilă poate să te distragă, dar probabil că nu va opri sughițul.

Foarte probabil că singurul remediu care s-a dovedit promițător este un pai special (numit în mod corespunzător HiccAway) dezvoltat de un neurolog în ultimii ani. În evaluările timpurii, 90% dintre persoane au considerat HiccAway mai eficient decât orice remediu de casă, dar sunt necesare studii suplimentare și mai solide.

Cazurile obișnuite de sughiț obișnuit se rezolvă de obicei fără intervenție, doar cu răbdare, dar sughițurile de durată mai lungă ar trebui luate mai în serios.

Sughițul cronic – termenul pentru crize persistente (mai mult de 48 de ore) sau intratabile (mai mult de o lună) – nu numai că poate fi supărător și poate provoca epuizare și pierdere în greutate, dar ar putea indica o cauză subiacentă gravă.

Aceasta ar putea fi tulburări ale sistemului nervos central, diabet, intervenții chirurgicale, reflux, accident vascular cerebral sau cancer, pentru a numi doar câteva.

Este important să consultați un medic pentru sughițul cronic, deoarece investigațiile adecvate ar putea dezvălui mai multe despre cauză. Un mic studiu a constatat că 80% dintre pacienții cu sughiț cronic aveau anomalii esofagiene sau stomacale, iar două treimi dintre aceste cazuri puteau fi tratate.

O analiză a tratamentelor farmaceutice propuse pentru sughițul cronic nu a găsit suficiente dovezi pentru a susține unul în detrimentul celuilalt, sugerând că totul se reduce la fiecare caz în parte. Determinarea și tratarea cauzei medicale de bază pare a fi cea mai utilă.

Un muzician din Anglia a sughițat trei ani

Într-un caz rar, trei săptămâni de sughiț au fost singurul simptom care a determinat un pacient să se prezinte la urgență. S-a dovedit că acesta se confrunta cu un atac de cord, la fel ca și un alt pacient cu patru zile de sughiț, potrivit sciencealert.com.

Un muzician din Anglia a avut odată sughițuri timp de aproximativ trei ani; în cele din urmă, medicii au stabilit că acestea erau cauzate de o tumoare pe creier, iar o intervenție chirurgicală a rezolvat cazul.

Bietul Osborne, însă, nu a fost la fel de norocos. În ciuda vizitelor la mai mulți medici, nu s-a găsit niciun leac pentru sughițul său. Se pare că un medic a încercat să le oprească cu monoxid de carbon și oxigen, dar Osborne nu a putut respira în siguranță. Se pare că și-a trăit viața cu bună dispoziție și a învățat o tehnică de respirație pentru a minimiza sunetul „sughițului”.

În februarie 1990, sughițul lui Osborne a încetat brusc, dintr-un motiv necunoscut. A murit în mai 1991, după ceea ce trebuie să fi fost un an și ceva fără sughiț.
Se estimează că a experimentat 430 de milioane de sughițuri în timpul vieții sale

Stefan Predescu

Stefan Predescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *