Mergeți pe jos undeva unde nu ați mai fost până acum și, dintr-o dată, aveți impresia că ați parcurs deja același drum. Experimentați binecunoscutul fenomen déjà vu – dar ce este, de fapt, déjà vu și de ce apare această senzație ciudată.

Déjà vu este o expresie franceză care înseamnă „deja văzut”, care a fost folosită pentru prima dată în 1876 de către filosoful francez Émile Boirac într-o scrisoare adresată editorului său de carte și, mai târziu, în cartea sa publicată „Psihologia viitorului” (Keagan Paul, 1918).

Déjà vu este sentimentul că ceva ce o persoană experimentează în prezent a avut deja loc în trecut. Experții se referă la acest fenomen ca la o iluzie a memoriei care implică familiaritate și nefamiliaritate, conform cărții „Psychology of Learning and Motivation” (Elsevier, 2010). Iluzia opune impresia unei persoane că o experiență îi este familiară și cunoștințele sale că acest sentiment de familiaritate este inexact. Se estimează că două treimi dintre oameni raportează că au avut experiențe de déjà-vu, se afirmă în carte, iar frecvența episoadelor raportate scade odată cu vârsta.

Unii oameni raportează că experimentează déjà vu-uri la un grad de frecvență care îi deranjează. Astfel de cazuri pot fi cauzate de abuzul de substanțe, migrenă și anxietate, sugerează rapoartele, precum și de depersonalizare-derealizare, o afecțiune mentală în care o persoană se simte detașată de corpul său sau de mediul înconjurător. Cu toate acestea, se crede că epilepsia lobului temporal este cea mai frecventă cauză a acestor déjà vu-uri frecvente. Oamenii de știință sugerează că, cel puțin în cazul epilepsiei, episoadele de déjà-vu pot apărea din cauza crizelor din lobul temporal al creierului sau a disfuncțiilor din regiunile cerebrale implicate în stocarea și recuperarea memoriei, cum ar fi hipocampul și parahipocampul.

Cu toate acestea, având în vedere că déjà vu-ul este experimentat și de persoane fără epilepsie sau alte afecțiuni, trebuie să existe și alte explicații pentru producerea acestei experiențe bizare.

„Un mecanism posibil este teoria bazată pe memorie, care se concentrează pe rolul familiarității și al recunoașterii în déjà vu”, a declarat, pentru Live Science, Dr. Ooha Susmita, neuropsihiatru intern la Allo Health. Această teorie sugerează că „Déjà vu apare atunci când o situație actuală seamănă puternic cu o experiență întâlnită anterior, dar uitată”, a spus Susmita.

„Noua situație poate avea asemănări cu un eveniment trecut, ceea ce duce la un sentiment de familiaritate fără o amintire însoțitoare a detaliilor specifice”. Ea a adăugat că déjà vu-ul poate rezulta din încercarea creierului nostru de a da sens acestor asemănări percepute și de a crea un sentiment de recunoaștere, chiar dacă nu ne putem aminti în mod conștient experiența originală.

Din punct de vedere istoric, oamenii de știință s-au străduit să recreeze déjà vu-ul în laborator, deoarece este dificil de identificat stimulii care pot evoca această senzație. Dar ei au găsit modalități de a ocoli această provocare. (De exemplu, în 2010, cercetătorii de la Universitatea din Leeds au raportat chiar că au folosit hipnoza pentru a induce déjà vu-ul la voluntari).

Experiment

Într-un studiu publicat în 2012 în revista Consciousness and Cognition, Anne Cleary, profesor de psihologie cognitivă la Colorado State University, și echipa sa au folosit realitatea virtuală (VR) pentru a investiga ipoteza că oamenii pot avea senzația de déjà vu atunci când întâlnesc amenajări ale mediului înconjurător care sunt similare cu cele experimentate în trecut, cu condiția să nu-și amintească acea experiență trecută. Aceasta se numește „ipoteza familiarității Gestalt”, construită pe baza aranjamentului elementelor dintr-un mediu.

În cadrul experimentului lor, Cleary și echipa sa au încercat să declanșeze deja vu-ul în rândul participanților, punându-i să navigheze prin diferite scene cu o cască VR; unele scene aveau aceeași configurație spațială, ceea ce înseamnă că pereții și mobilierul erau plasate în aceleași locuri, de exemplu. Echipa a constatat că oamenii au fost mai predispuși să raporteze sentimente de déjà vu atunci când s-au aflat în decoruri cu un design similar cu scene pe care le-au văzut în trecut, dar pe care nu și le aminteau în mod specific.

O altă teorie sugerează că déjà vu-ul rezultă din decalajul perceptiv, sau percepția divizată, potrivit „Psychology of Learning and Motivation”. Percepția divizată apare atunci când creierul procesează aceleași semnale senzoriale de două ori, una după alta, la un moment dat. În procesul inițial, semnalul este scurt și adesea trece neobservat în mintea conștientă. În timpul celui de-al doilea proces, care urmează aproape imediat, se stabilesc sentimente de familiaritate (déjà vu) datorită acelui prim semnal, care nu poate fi reamintit.

În 2016, Akira O’Connor, lector la școala de psihologie și neuroștiințe de la Universitatea St. Andrews din Scoția, a prezentat o cercetare care sugerează că déjà vu-ul este cauzat de creierul care corectează erorile de memorie, a relatat New Scientist.

O’Connor și echipa sa au folosit o tehnică de scanare a creierului numită imagistică magnetică prin rezonanță funcțională (fMRI) pentru a verifica în laborator ce părți ale creierului sunt active atunci când se declanșează deja vu. Din rezultatul lor, nu hipocampul, o regiune cheie a creierului responsabilă pentru recuperarea memoriei, a fost activ, ci cortexul prefrontal medial, o regiune implicată în rezolvarea conflictelor dintre ceea ce ne amintim că am trăit și ceea ce am trăit în realitate.

Potrivit lui O’Connor, această regiune a creierului emite un semnal atunci când apare o astfel de neconcordanță, iar acest lucru ar putea explica de ce déjà vu-ul este mai frecvent la persoanele tinere decât la cele în vârstă. Pe măsură ce o persoană îmbătrânește, déjà vu-ul nu mai este la fel de frecvent, deoarece „sistemul general de verificare este în declin”, a declarat el pentru New Scientist, ceea ce îi face dificil să discearnă amintirile false.

Nu există o teorie științifică unanim acceptată care să explice mecanismul din spatele déjà vu-ului. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a explica această senzație misterioasă, a declarat Susmita pentru Live Science.

„Este important de reținut că déjà vu-ul este o experiență comună și nu este considerat a fi un semn al vreunei afecțiuni medicale sau psihologice de bază”, a spus Susmita. „În timp ce înțelegerea noastră a déjà vu-ului a avansat de-a lungul anilor, acesta rămâne un fenomen complex și intrigant care continuă să fie subiectul unor cercetări științifice. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a desluși mecanismele precise implicate în déjà vu.”