Cât timp putem rezista fără somn

Timp de 11 zile și 25 de minute, Randy Gardner, în vârstă de 17 ani, nu a dormit pentru un proiect pentru un târg de știință de liceu din California, în 1963, stabilind recordul mondial pentru cea mai lungă perioadă în care cineva a stat treaz. Se pare că și alte persoane au doborât acest record – Robert McDonald a stat 18 zile și aproape 22 de ore fără să doarmă în 1986 – dar niciuna nu a fost monitorizată atât de atent sau de către un medic cum a fost Gardner.

Guinness World Records nu mai acoperă această faptă. În 1997 a încetat să mai accepte noi înregistrări din cauza „pericolelor inerente asociate cu privarea de somn”.

Dar care sunt aceste pericole? Ce se întâmplă cu oamenii care se confruntă cu privarea prelungită de somn?

Somnul este necesar pentru funcțiile executive, emoționale și corporale, iar un somn insuficient poate crește riscul mai multor afecțiuni de sănătate, inclusiv diabetul, bolile de inimă, obezitatea și depresia, potrivit Centers of Disease Control and Prevention. Experții spun că oamenii au nevoie de un somn consistent de șase până la opt ore în același interval la fiecare 24 de ore. Dar nu este neobișnuit ca oamenii, în special studenții, să facă o noapte albă și să rămână treji timp de 24 de ore.

În acest stadiu de deprivare a somnului, poate fi dificil să se facă distincția între somn și starea de veghe, a declarat Dr. Oren Cohen, specialist în medicina somnului la Spitalul Mount Sinai din New York City. Pe măsură ce cineva începe să împingă 24 de ore fără somn, activitatea creierului său arată deja semnale că se află la granița somn-veghe, chiar dacă pare a fi treaz, a spus Cohen.

Acest lucru se numește intruziune în somn sau micro-somn. Persoanele care renunță la orele de somn par treze, dar creierul lor intră involuntar într-un fel de somn anormal, care poate include intervale de neatenție sau halucinații. „Dar somnul preia controlul, în mod inevitabil creierul intră în somn. Atunci când o persoană îmi spune nu am dormit de săptămâni, este aproape imposibil”, a declarat, pentru livescience.com, Dr. Alon Avidan , care conduce Centrul pentru tulburări de somn de la Universitatea din California, Los Angeles: „Mi-ar fi greu să cred că cineva poate rămâne treaz mai mult de 24 de ore fără aceste episoade”.

Privarea cronică de somn este devastatoare

Dar cât timp exact pot sta oamenii fără somn și cronologia efectelor secundare care se desfășoară pot fi greu de precizat. Privarea cronică de somn, atunci când un individ nu doarme pentru o perioadă îndelungată, este atât de devastatoare încât nu este etic să se facă cercetări pe oameni, a spus Avidon. A fost folosită chiar ca o formă de tortură psihologică.

Deși privarea prelungită de somn nu poate fi studiată, avem date despre persoanele cu boala ereditară rară numită insomnie familială fatală (FFI). Acești pacienți au o mutație genetică care determină acumularea unei proteine anormale în creier și înrăutățește progresiv somnul. Organismul lor începe să se deterioreze și, în cele din urmă, mor, deoarece proteina anormală se acumulează și le deteriorează celulele cerebrale. Tulburarea îi ucide pe cei mai mulți pacienți într-o medie de 18 lun.

La animale, un studiu realizat în 1989 pe șobolani a arătat că animalele nu puteau sta fără somn decât între 11 și 32 de zile înainte de a muri.

Un studiu uman din 2019, publicat în Nature and Science of Sleep, a constatat că vigilența și vigilența participanților au fost relativ normale până la 16 ore de privare de somn. Dar, după 16 ore, scăpările lor de atenție au crescut semnificativ și au fost chiar mai rele pentru participanții cu insomnie cronică. Un studiu din 2000 a constatat că faptul de a rămâne treaz timp de 24 de ore a redus coordonarea mână-ochi la același nivel cu o alcoolemie de 0,1% în sânge. Efectele privării de somn la 24 de ore au inclus reducerea timpului de reacție, vorbire greoaie, afectarea procesului de luare a deciziilor, diminuarea memoriei și a atenției, iritabilitate, afectarea vederii, a auzului și a coordonării mână-ochi și tremurături, potrivit Clinicii Cleveland.

La 36 de ore, persoanele care nu dorm pot avea markeri inflamatori crescuți în sânge și chiar pot dezvolta dezechilibre hormonale și un metabolism încetinit, potrivit Cleveland Clinic. Există puține cercetări cu privire la ce se întâmplă la 72 de ore, dar oamenii pot deveni anxioși, deprimați, pot avea halucinații și probleme cu funcțiile executive.

Cercetările efectuate în rândul medicilor din SUA au arătat că somnul deficitar a crescut gradul de epuizare și erorile medicale autodeclarate. Rezidenții în chirurgie din Israel au prezentat „o impulsivitate mai mare, o procesare cognitivă mai lentă și o funcție executivă afectată” decât înainte de tura de 26 de ore, potrivit unui studiu din 2021 publicat în revista Medical Education. Lucrătorii care lucrează în schimburi sunt, de asemenea, expuși unui risc ridicat pentru consecințele somnului afectat, deoarece au tendința de a dormi insuficient, nu sunt întotdeauna capabili să doarmă în același timp și trebuie să doarmă adesea în timp ce se luminează, ceea ce intră în conflict cu ciclul natural de somn-veghe al oamenilor.

Și este esențial să știți că nu puteți recupera lipsa de somn doar mâine sau în weekend. Privarea de somn este cumulativă, astfel încât cei care nu dorm suferă un fel de datorie de somn. Și pentru fiecare oră de somn pierdută, este nevoie de opt ore complete de somn pentru a recupera, a spus Avidon.

Restricționarea somnului este riscantă și dintr-un alt motiv: chiar dacă impactul asupra atenției poate fi sever, s-ar putea să nu-l observați chiar dumneavoastră. La fel cum cineva care se află sub influența alcoolului crede că este în stare să conducă, cineva care are un somn limitat s-ar putea simți bine sau chiar ar putea avea un al doilea suflu. Ei nu știu că au aceste scăpări ale atenției, a mai spus Cohen.