Există o mulțime de motive pentru a limita cantitatea de grăsimi din alimentația dumneavoastră, iar un nou studiu sugerează că mai există un alt element care trebuie adăugat pe listă: dietele bogate în grăsimi ar putea afecta capacitatea creierului de a regla aportul caloric.

În testele efectuate pe șobolani, oamenii de știință au observat că, după perioade mai lungi de timp în care au fost hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi și calorii, calea de semnalizare dintre creier și intestin se pare că este perturbată, nemaireglementând consumul de calorii așa cum ar trebui.

Cheie pentru această cale sunt celulele în formă de stea din creier, numite astrocite, care în mod normal reacționează la consumul unei cantități mari de grăsimi și calorii punând frână la consumul de alimente, echilibrând ceea ce este ingerat.

„În timp, astrocitele par să se desensibilizeze la alimentele bogate în grăsimi”, a declarat, pentru sciencealert.com, Kirsteen Browning, profesor de științe neuronale și comportamentale la Penn State College of Medicine.

„După aproximativ 10-14 zile de consumare a unei diete bogate în grăsimi/calorii, astrocitele par să nu mai reacționeze, iar capacitatea creierului de a regla aportul caloric pare să se piardă.

Acest lucru perturbă semnalizarea către stomac și întârzie modul în care acesta se golește.”

Rozătoarele folosite în cercetare au fost împărțite în grupuri și hrănite cu o dietă bogată în grăsimi și calorii timp de 1, 3, 5 sau 14 zile, sau cu o dietă de control standard. Pe lângă înregistrarea aportului alimentar și a greutății corporale, echipa a folosit, de asemenea, tehnici de editare genetică pentru a ținti și monitoriza circuite neuronale specifice, inclusiv astrocitele.

Prin inhibarea astrocitelor din trunchiul cerebral, cercetătorii au reușit să facă legătura între aceste celule și reducerea comunicării intestin-encefalice și lipsa de reglare a aportului alimentar care ar apărea în mod normal în primele 3-5 zile de la o dietă bogată în grăsimi.

Aceștia au descoperit că astrocitele inhibate imitau ceea ce se întâmplă la șoarecii normali după o săptămână sau două de dietă bogată în grăsimi.

Nu se știe încă exact cum controlează astrocitele ceea ce se întâmplă în intestin, dar este clar că există o legătură.

„Încă nu am aflat dacă pierderea activității astrocitelor și a mecanismului de semnalizare este cauza supraalimentației sau dacă aceasta apare ca răspuns la supraalimentare”, spune Browning.

Deși studiul a analizat doar obiceiurile alimentare ale șobolanilor, există motive întemeiate să credem că același lucru se aplică și în cazul oamenilor. Având în vedere că obezitatea reprezintă o problemă gravă de sănătate publică, experții caută modalități de a o înțelege și de a o gestiona mai bine.

Obezitatea crește riscul unei întregi serii de probleme de sănătate, inclusiv diabetul de tip 2, bolile coronariene, accidentul vascular cerebral și anumite tipuri de cancer. De asemenea, a fost asociată cu depresia și alte probleme de sănătate mintală.

Cercetătorii speră că, descoperind mai multe despre „mecanismele centrale complexe” care stau la baza răspunsului creierului la supraalimentație, vom putea dezvolta modalități de a le viza și de a reduce obezitatea în viitor.

„Suntem nerăbdători să aflăm dacă este posibil să reactivăm capacitatea aparent pierdută a creierului de a regla aportul caloric. Dacă este cazul, acest lucru ar putea duce la intervenții care să ajute la restabilirea reglării caloriilor la oameni”, spune Browning.