Oamenii de știință au descoperit cele mai vechi dovezi cunoscute de gătit într-un sit arheologic

Oamenii de știință au descoperit cele mai vechi dovezi cunoscute de gătit într-un sit arheologic din Israel. Trecerea de la mâncarea crudă la cea gătită a fost un moment de cotitură în evoluția umană, iar descoperirea a sugerat că oamenii preistorici au fost capabili să facă focuri în mod deliberat pentru a găti alimente cu cel puțin 780.000 de ani în urmă.
Studiul detaliat al dinților de pește dezgropat în situl Gesher Benot Ya’aqov, situat pe marginea vechiului lac Hula, a dezvăluit că unii dintre primii noștri strămoși – cel mai probabil Homo erectus – erau capabili să gătească pește, a declarat, pentru CNN, autorul studiului, Dr. Irit Zohar, cercetător la Muzeul Steinhardt de Istorie Naturală al Universității din Tel Aviv.
Locuitorii de pe malul lacurilor se ospătau cu o specie mare de apă dulce, potrivit lui Zohar, care este, de asemenea, curator al colecțiilor biologice Beit Margolin de la Colegiul Academic Oranim.
În sit nu au fost găsite rămășițe umane, dar uneltele de piatră se potrivesc cu cele găsite în siturile Homo erectus din Africa, a precizat Zohar. Ea a spus că lacul ar fi fost puțin adânc și ar fi putut fi ușor de prins cu mâna pești mari, cum ar fi Luciobarbus longicep, un animal dispărut, care putea crește până la 2 metri și jumătate.
„Aceasta este o descoperire incredibil de importantă”, a declarat geochimistul arheolog Dr. Bethan Linscott, care nu a fost implicat în studiu.
„Dovezile privind utilizarea controlată a focului în (prima epocă a pietrei) … sunt în cel mai bun caz efemere și, ca atare, dovezile de resturi de pește acumulate și gătite antropogen (din cauza activității umane) descrise aici vor avea, fără îndoială, un impact larg asupra comunității de cercetare”, a declarat Linscott, care este cercetător postdoctoral la Universitatea Oxford din Marea Britanie.
Trecerea la mâncarea gătită a însemnat că oamenii au cheltuit mai puțină energie pentru munca intensă de căutare și digerare a alimentelor proaspete și crude, eliberând mai mult timp pentru a dezvolta noi sisteme sociale și comportamentale.
„Alimentația a avut un mare impact asupra evoluției speciei noastre. S-a sugerat că, în special, consumul de carne a contribuit la creșterea dimensiunii relative a creierului strămoșilor noștri timpurii Homo – însă bacteriile patogene fac din consumul de carne crudă o afacere riscantă. Gătitul, însă, ucide bacteriile și crește valoarea energetică a cărnii – creând astfel o nouă sursă de hrană de încredere pentru homininii timpurii. Înțelegerea momentului în care s-a întâmplat acest lucru este, prin urmare, un subiect de mare interes, deoarece ar putea ajuta la explicarea motivelor pentru care strămoșii noștri hominini au evoluat așa cum au evoluat”, a declarat Linscott.
Arderea este egală cu gătitul?
Cercetările anterioare ale lui Zohar, care a lucrat la acest sit timp de 16 ani, au descoperit că straturile de sedimente în care au fost găsite unelte de piatră – sugerând ocuparea umană – erau asociate cu un număr mare de dinți de pește de la două specii particulare (Luciobarbus longiceps și Carasobarbus canis) care făceau parte din familia crapului, dar care acum au dispărut.
Cu toate acestea, au existat foarte puține oase de pește, care, spre deosebire de dinți, se înmoaie la temperaturi ridicate și se descompun ușor. O altă lucrare a coautorului studiului, Nira Alperson-Afil, profesor în cadrul departamentului de studii israeliene și arheologie de la Universitatea Bar-Ilan, identificase urme de cămine – unele dintre cele mai vechi din afara Africii.
Pentru a determina dacă locuitorii preistorici ai sitului chiar găteau pește acolo și nu aruncau pur și simplu resturile de pește în foc, cercetătorii au identificat modificări ale dimensiunii cristalelor de smalț dentar, care răspund diferit la schimbările de temperatură.
În cadrul experimentelor, Zohar și colaboratorul său, Dr. Jens Najorka, care este managerul laboratorului de raze X de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, au analizat 56 de dinți aparținând unor pești preistorici și de apă dulce, care le-au permis să identifice modificările cauzate de gătitul la temperaturi scăzute față de cele ridicate. Rezultatele au sugerat că peștii au fost gătiți la temperaturi cuprinse între 392 și 932 de grade Fahrenheit (200 și 500 de grade Celsius).
„Nu știm exact cum au fost gătiți peștii, dar având în vedere lipsa dovezilor de expunere la temperaturi ridicate, este clar că nu au fost gătiți direct în foc și nu au fost aruncați în foc ca deșeuri sau ca material pentru ardere”, a declarat Najorka.
De asemenea, echipa a reușit să determine că peștele făcea parte în mod regulat din alimentație – nu era doar un răsfăț sezonier sau o ultimă soluție atunci când alte surse de hrană erau puține. Cercetătorii au făcut acest lucru analizând compoziția geochimică a izotopilor de oxigen și de carbon din smalțul dinților pentru a-și da seama în ce anotimp a murit peștele. Rezultatele au sugerat că aceștia erau gătiți și mâncați pe tot parcursul anului.
Migrația timpurie
Homo erectus a fost primul hominin care a migrat în afara Africii, iar cercetările au sugerat că vechiul lac Hula ar fi putut fi o etapă cheie pe traseul acestor migrații timpurii.
Nu se știe cu exactitate când au început oamenii să gătească pentru prima dată pește – sau orice alt tip de hrană – și nu există un consens cu privire la momentul în care homininii antici au dezvoltat pentru prima dată capacitatea de a aprinde focul și de a găti. Până la acest studiu, cele mai vechi dovezi concrete ale utilizării focului pentru a găti au fost aduse de Neanderthalieni și Homo sapiens, care au gătit rădăcini cu amidon în ceea ce este acum Africa de Sud, în urmă cu aproximativ 170.000 de ani.
Ponderea cumulativă a dovezilor prezentate în studiu sugerează că peștele a fost gătit, a declarat John McNabb, profesor la Centrul pentru Arheologia Originilor Umane din cadrul departamentului de arheologie al Universității din Southampton: „Când și unde a apărut pentru prima dată focul pus în mod deliberat și controlat și când am început să ne gătim mâncarea sunt două dintre întrebările cu adevărat mari la care cercetătorii originilor umane au căutat mult timp răspunsuri.
Focul nu este doar despre siguranță și protecție. El prelungește ziua de lucru și oferă un mecanism cu adevărat important pentru crearea de legături sociale – ne-am construit literalmente societățile în jurul focurilor noastre. Gătitul deschide noi oportunități dietetice și aduce noi alimente on-line, precum și creșterea potențialului nutritiv al ceea ce mâncăm. A fost gătitul motivul pentru care Homo erectus a putut să se deplaseze în teritorii noi și ciudate?”.