Teama de numărul 13, pisica neagră sau oglinzile sparte. Cum ne influențează superstițiile comportamentul

Aeroporturile exclud de obicei Poarta 13. Unele clădiri omit etajul 13. Iar ziua de vineri 13 nu este cunoscută ca fiind o zi norocoasă. Teama de numărul 13 este o superstiție cu un nume complicat – triskaidekaphobia. Ideea că numărul 13 este ghinionist nu este rațională, desigur, iar pentru cei mai mulți, orice neliniște legată de acest număr nu se ridică la nivelul unei fobii. Și totuși, o mulțime de oameni dau numărului o putere subtilă (sau evidentă) asupra acțiunilor lor.

Ce se întâmplă cu oglinzile sparte? Pisicile negre? De mersul pe sub scări? Indiferent dacă credem sau nu în superstiții, acestea pot influența comportamentul. De unde vin superstițiile și cum pot deține atât de multă putere în viața noastră?

„Nimeni nu se naște superstițios, ci învață să fie”, a declarat, pentru medscape.com, Stuart Vyse, doctor în psihologie și autorul cărții Believing in Magic: The Psychology of Superstition, care a câștigat premiul William James Book Award al Asociației Americane de Psihologie.

Și, deși nu există nicio dovadă științifică care să arate că numărul 13 este ghinionist sau că este cumva legat de mai multe ghinioane, superstițiile populare sunt doar atât – populare și răspândite. „Chiar și lumea afacerilor este conștientă de această superstiție și preferă să nu fie nevoită să se confrunte cu ea”, spune Vyse.

El subliniază că multe superstiții sunt de origine străveche și sunt legate de supranatural sau de activități paranormale. Uneori legat de activități religioase sau antireligioase, cuvântul „superstiție” este adesea folosit ca o insultă.

Neil Dagnall, psiholog la Universitatea Metropolitană Manchester din Marea Britanie, spune că, fie că ne place sau nu, superstițiile au devenit pur și simplu o parte a culturii care se transmite de la o persoană la alta „indiferent cât de mult ar încerca cineva să reziste”. Iar această adoptare culturală a superstițiilor înseamnă că acestea au puterea de a ne influența gândirea și, în cazuri extreme, comportamentul, spune el.

Presimțiri rele și farmece norocoase

Superstițiile personale legate de faptul că o pisică neagră care îți traversează calea este un semn de rău augur sau un talisman norocos care aduce noroc pot apărea, de asemenea, din experiența personală, spune Dagnall. Atunci când oamenii fac legătura între două evenimente care nu au legătură între ele – cum ar fi câștigarea unui eveniment sportiv în timp ce poartă un anumit tricou sau o anumită pereche de șosete: „Odată ce văd această legătură, poate fi destul de dificil să se oprească, deoarece este spontană și inconștientă”.

Această iluzie este un exemplu al teoriei proceselor duale din psihologie, popularizată de psihologul Daniel Kahneman, PhD, ca „gândire rapidă și lentă”. Superstițiile apar din procesul de gândire rapidă, intuitivă, mai degrabă decât din gândirea critică mai deliberată. Este posibil să existe chiar un beneficiu evolutiv pentru dezvoltarea și menținerea superstițiilor bazate pe realizarea de conexiuni intuitive. Costul de a urma o superstiție falsă este, de obicei, destul de scăzut, dar beneficiile ocazionale care decurg din conectarea corectă a două evenimente aparent fără legătură între ele pot fi suficient de mari pentru a se asigura că obiceiul este păstrat în psihicul uman.

Oricare ar fi originea lor, în cele mai multe cazuri, superstițiile sunt un fel de mecanism de adaptare la situațiile în care dorim să se întâmple ceva bun – sau să împiedicăm să se întâmple ceva rău – dar nu avem niciun control asupra lor. Faptul de a acționa conform unei superstiții ne poate ajuta să facem față anxietății legate de această lipsă de control.

Anxietatea față de ceea ce urmează

„Nu există magie, nu funcționează în mod real, dar iluzia controlului ne ajută să facem față anxietății”, spune Vyse. De aceea, atât de multe superstiții în sport tind să se învârtă în jurul unor evenimente individuale, cu miză mare, cum ar fi aruncările libere la baschet sau loviturile de pedeapsă în fotbal.

În timp ce unii oameni sunt credincioși adevărați care nu pot fi convinși că superstițiile lor nu au nicio bază în realitate, chiar și cei care știu că nu sunt reale se complac oricum și obțin aceleași beneficii de reducere a anxietății. „Au tendința de a spune că pur și simplu nu vor să își asume riscul”, spune Vyse, chiar și atunci când sunt conștienți că este o prostie: ”În medicină, observăm ceea ce este cunoscut sub numele de efect placebo, atunci când oamenii cărora li s-a administrat o substanță fără valoare terapeutică beneficiază totuși de ea și se simt mai bine. Și se întâmplă și contrariul.

Uneori, oamenii poartă o convingere falsă că o intervenție va provoca daune. Ei se simt mai rău după ce au luat un placebo chiar și atunci când nu există niciun efect terapeutic, și totuși au efecte secundare negative. Acest lucru se numește efect nocebo și este credința despre tratament, nu intervenția în sine, care provoacă daune, fiind un fenomen uneori trecut cu vederea în ceea ce privește siguranța medicamentelor.

Dacă mintea noastră este atât de puternică încât ne poate ajuta să ne simțim mai bine fără niciun medicament sau să ne simțim mai rău după ce am luat un tratament fictiv doar pentru că noi credem în el, putem folosi aceleași idei în avantajul nostru?”

În Germania, cercetătorii au spus unui grup de jucători de golf că au primit o minge norocoasă. Jucătorii de golf au încercat 10 lovituri scurte ca parte a unui studiu. Cei care au fost stimulați să creadă că mingea lor era norocoasă au reușit 65% din lovituri. Iar un al doilea grup de jucători de golf cărora nu li s-a spus că mingea lor este norocoasă a reușit doar 48% din lovituri.

Dar când cercetătorii din SUA au încercat să copieze acest studiu, nu au fost la fel de norocoși și nu au găsit nicio diferență între cele două grupuri. „Am rămas cu o situație în care efectul pare plauzibil, dar dovezile sunt neclare”, spune Vyse.

Atât Vyse, cât și Dagnall spun că, în marea majoritate a cazurilor, superstițiile sunt, în general, inofensive și că nu s-ar deranja să încerce să convingă pe cineva să renunțe la ele. Dar, în unele cazuri, superstițiile pot provoca atât de multă teamă și anxietate încât devin o fobie paralizantă sau trec linia de demarcație spre tulburarea obsesiv-compulsivă. În aceste situații, este nevoie de un ajutor psihiatric mai direct, axat pe încercarea de a rupe legătura falsă dintre cauză și efect. „În fiecare zi, trebuie să încerci să te angajezi într-o gândire critică, mai degrabă decât intuitivă”, spune Dagnall. Dar acest lucru nu este întotdeauna ușor. „Să mergi împotriva sentimentelor intuitive poate provoca mai multă anxietate”, recunoaște el.

Prejudecata de confirmare joacă, de asemenea, un rol important în consolidarea superstițiilor, spune Vyse. Oamenii tind să își amintească momentele în care o superstiție părea să funcționeze. Așadar, pentru a o depăși, trebuie să te uiți mai atent la istoricul tău, pentru a identifica toate momentele în care nu a funcționat și de care nu ți-ai amintit sau pe care nu le-ai luat în considerare. „Privește mai atent și dezvoltă treptat un istoric al lucrurilor rele care nu se întâmplă.”