Savantul Nicolae Paulescu și povestea insulinei: „A vrut să întreacă natura şi a reuşit”

Savantul Nicolae Paulescu și povestea insulinei: „A vrut să întreacă natura şi a reuşit”

Pe 8 noiembrie 1869, într-o casă de pe Calea Moşilor, se năştea Nicolae Paulescu, cel care avea să ofere medicamentul care salvează zilnic viaţa a sute de mii de oameni, insulina. Fiul al negustorului Costache Paulescu şi al Mariei Paulescu, Nicolae mai avea încă un frate şi două surori. În 1888 absolvă „Gimnaziul Mihai Bravul”, astăzi Liceul Mihai Viteazul. Încă din adolescenţă, Nicolae a arătat un interes aparte pentru fizică şi chimie, dar şi pentru studierea limbilor străine.

farmec.ro - Livrăm frumusețe!

A studiat medicina la Paris și a obținut titlul de Doctor în Medicină, începând apoi să profeseze la Notre Dame du Perpétuel-Secours. Trei ani mai târziu revine în România, unde înființează Catedra de Fiziologie a Facultății de Medicină, pe care o conduce pentru tot restul vieții.

În 1916, Paulescu a descoperit un produs activ antidiabetic în pancreas, substanță pe care a numit-o pancreină – insulina de astăzi – și pe care a injectat-o unui câine cu diabet, observând un efect de normalizare în ceea ce privește nivelul glicemiei. Ca urmare a implicării sale în Primul Război Mondial, munca de cercetare a fost oprită, dar omul de știință și-a reluat activitatea imediat după încheierea războiului. În 1921 a publicat lucrarea cu titlul Pancreina și procedura fabricației sale, cerându-și astfel drepturile pentru metoda de realizare a acesteia.

Descoperirea pancreinei – insulina de astăzi

Un an mai târziu, Fr. Grant Banting şi Ch. Herbert Best – doi cercetători canadieni – anunțau descoperirea insulinei, pe care o administraseră pentru prima dată unui pacient. Cei doi au declarat la momentul respectiv că Paulescu ar fi susținut că injecțiile cu pancreină la subiecții umani nu ar fi avut efect. În 1923, Banting și Best au primit Premiul Nobel, iar Paulescu a scris juriului și a sesizat acest lucru, dar cererea sa a fost respinsă.

În 1971, fiziologul scoţian Ian Murray a iniţiat o campanie pentru a redresa situaţia, astfel încât lui Paulescu i-au fost recunoscute meritele post-mortem de către vicepreședintele Fundației Nobel de la acea vreme în ceea ce privește descoperirea insulinei. Din 1993, Institutul de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice din București se numește „Prof. Dr. Nicolae Paulescu”.

Doctorul Paulescu moare la București în dimineata lui 19 iulie 1931 pe când avea 61 de ani. Multe personalitati deplâng trecererea la cele veșnice a descoperitorului insulinei. La cortegiul său funerar au participat peste 30.000 de bucureșteni.

Descoperirea care salvează milioane de vieți, în fiecare an

Insulina este hormonul secretat de celulele beta Langerhans din pancreas, și îi permite organismului să utilizeze glucoza și să o transforme în energie. După masă, tractul digestiv descompune carbohidrații și îi transformă în glucoză. Glucoza este apoi absorbită în fluxul sangvin prin intermediul mucoasei intestinului subțire. Apoi insulina determină celulele din organism să absoarbă zahărul și să-l transforme în energie.

Insulina menține echilibrul glicemiei. Când nivelul glucozei din fluxul sangvin este prea mare, insulina semnalizează acest lucru organismului pentru a stoca excesul în ficat. Glucoza stocată nu va fi eliberată până când nivelul glicemiei scade, cum ar fi între mese sau când organismul are nevoie de un plus de energie.

Ecaterina Dinescu

Ecaterina Dinescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: