Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară. Ziua de Conștientizare a Stresului

Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară.  Ziua de Conștientizare a Stresului

În fiecare an, începând cu anul 1998, pe data de 4 noiembrie este marcată Ziua de Conștientizare a Stresului . Aceasta a fost înființată de către International Stress Management Association (ISMA) pentru a aduce în prim-plan informații despre stres și tehnici prin care ni-l putem manageria. Pentru că una din cele mai populare și dezbătute teme la ora actuală este stresul şi modalitatea în care acesta ne afectează existenţa.

Conform definiţiei, stresul (stress-ul) este un sindrom de adaptare la agresiunile mediului.

Acest termen a fost introdus de către Hans Hugo Bruno Selye, care defineşte stresul ca ansamblul de reacţii al organismului uman faţă de acţiunea externă a unor agenţi cauzali (fizici, chimici, biologici şi psihici), constând în modificări morfo-funcţionale, cel mai adesea endocrine.

Există două tipuri de stres (Selye): distress şi eustress. Distress-ul implică toate tipurile de stres (stresul obișnuit). Eustress-ul este o stare de stres special, care este validată prin anumite reacţii endocrine specifice. Se diferenţiază de distress prin: natura agenţilor stresori (eustress – stimuli plăcuţi ai ambianţei, trăirile plăcute ale individului), consecinţele acţiunii agenţilor stresori, care de cele mai multe ori sunt plăcute. În plus faţă de distress, eustress-ul implică şi stres fizic.

Din punct de vedere ale aspectului clinic, se descriu 3 stadii ale stresului:

• Primul stadiu este cel al reacţiilor de alarmă şi are două subetape: faza de şoc şi faza de contra – şoc. În faza de contra – şoc, organismul individului realizează o contracarare a simptomelor din faza de şoc şi are la bază răspunsuri de tip endocrin. Acest stadiu este caracteristic perioadei copilăriei, când rezistenţa biologică este foarte scăzută.

• Stadiul al doilea este caracterizat de o rezistenţă specifică (revenire), când după primul contact cu un agent stresor organismul se adaptează, comportamentul fiind aparent normal. În plan ontogenetic, acest stadiu corespunde maturităţii, când se consideră că individul are o rezistenţă bună, fiind posibilă adaptarea la aproape orice tip de stres din mediu.

• Stadiul al treilea este cel de epuizare (apare în mod normal la vârstnici), când scad aproape toate resursele adaptative ale organismului. Adaptarea nu se mai menține din cauza scăderii reacţiilor de tip vegetativ. Apar vădit consecinţele negative ale acţiunii îndelungate a acestor mecanisme neurovegetative.

Factorii de stres sunt clasificaţi în trei categorii mari: fizici, psihici şi sociali.

• Factorii fizici de stres sunt reprezentaţi de orice agent fizic care interacţionează cu organismul individului.

• Factorii psihici de stres sunt consideraţi ca derivând din cei fizici sau din cei sociali, sau sunt autoinduși. Aceşti factori psihici au caracteristic faptul că sunt repetitivi şi sunt consideraţi ca fiind cei mai dăunători. În această categorie sunt incluse atât emoţiile acute sau cronice, cu amprentă negativă (frustrarea, culpabilitatea, furia, ura, gelozia, depresia, anxietatea, sentimentul de inferioritate, de insecuritate), cât şi cele pozitive (dragostea, fericirea etc.). Caracterul de stresor decurge din măsura în care succesul sau insuccesul solicită răspunsuri adaptative intense din partea organismului. Nivelul intensităţii stresului psihic nu depinde întotdeauna de intensitatea stresorului, ci de maniera subiectivă în care acesta este perceput şi trăit.

• Factorii sociali de stres sunt factorii externi rezultaţi din contactul individului cu structuri şi procese sociale. Acest contact poate influenţa starea de sănătate somatică şi mentală, confortul fizic şi psihic, calitatea vieţii. Organizaţia Mondială a Sănătăţii identifica o serie de factori care contribuie semnificativ la intensificarea stresului social: urbanizarea, gadget-urile, televiziunea, dezumanizarea instituţiilor sociale, dezrădăcinarea unor grupuri etnice, familia, microcomunitatea, conflictul de rol, supraîncărcarea de roluri, evenimentele de viaţă.

Aşa cum rezultă din datele enumerate anterior, stresul este prezent în viaţă cotidiană. Important este să putem limita cât mai mult cantitatea acestora, astfel încât stadiul al treilea să nu se instaleze la vârste precoce, deoarece poate afecta grav sănătatea şi calitatea vieţii. La ora actuală există numeroase posibilităţi de reducere sau chiar de eliminare a unor factori de stres din activităţile zilnice.

Un loc important în cercetările curente se adresează modalităţilor de eliminare a factorilor stresanţi de la locul de muncă. David Bunce şi Frank W. Bond de la Academic Unit of Psychiatry and Behavioural Sciences, Leeds University, United Kingdom au desfăşurat numeroase studii în ultimii 20 de ani a căror rezultate încep să fie aplicate de marile companii. În urmă cercetărilor, unii dintre marii angajatori mondiali acordă diverse facilități angajaţilor, care la prima impresie stârnesc ilaritate: program flexibil de lucru, permisiunea de a dormi în timpul programului, spaţii speciale de relaxare şi servicii SPA la locul de muncă, excursii gratuite pentru angajaţi, concediu nelimitat etc.

Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară, medic primar psihiatru

 

 

 

 

Anamaria Ciubară

Anamaria Ciubară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: