Invitație la film-Sindroame psihopatologice în cinematografie
Există nemumărate ecranizări, adevărate capodopere ale cunoaşterii psihicului uman, care pun în scenă problematica sănătății mintale. Un prim exemplu este filmul „Lebăda neagră“ care pune în scenă viața balerinei Nina, un personaj fragil și delicat care obține rolului principal în piesa „Lacul Lebedelor“.
În antiteză cu așteptările sale, fata este nevoită să interpreteze atât rolul lebedei albe, cât și pe cel al lebedei negre.
Așadar, delicatețea Ninei este pusă la încercare, ea trebuind să renunțe la inocența să -și să facă cunoştinţă cu partea sa întunecată, o parte ce a stat ascunsă în spatele chipului său inocent.
Nina se străduiește să ajungă la perfecțiunea mult dorită de directorul artistic, muncind asiduu zi de zi.
Ea locuiește cu mama ei, fostă balerină care a renunțat la carieră în favoarea creșterii fiicei sale. Mama hiperprotectoare, grija sa constantă devenind un sentiment sufocant pentru Nina care nu mai era demult un copil.
Parcursul trăirilor balerinei în film este unul spectaculos. Inițial este pusă în lumină interpretarea rolului lebedei albe, în paralel umbrit de dorința fetei de a înțelege lebăda neagră. Conflictul său interior culminează cu dezvoltare unor tulburări de percepție: Nina se luptă cu halucinații vizuale (vede o versiune a ei îmbrăcată în haine negre la metrou, precum și la sala unde aceasta își exersează rolul, iar jucăriile de pluș din camera ei par să prindă viață) dar și auditive.
Evenimentele stresante din viața Ninei (conflicte cu mama ei, certurile cu celelalte balerine și avansurile sexuale din partea directorului artistic) își pun amprenta asupra sănătății mintale a acesteia.
Nina devine extrem de anxioasă, are tulburări ale instinctului alimentar, are şi o latură obsesiv-compulsivă (ilustrată prin felul în care își aranjează poantele, cum își aliniază machiajele în cabina ei, în obsesia scărpinatului, igiena unghiilor într-un mod constant).
Cea care cândva fusese cândva o fată optimistă, cu idealuri şi aspirații specifice vârstei, ajunge să se lupte cu stările derutante şi trăiri intense fără măcar să conștientizeze că toate acestea o vor distruge.
Este un exemplu dramatic despre vulnerabilitățile individuale neştiute sau nevindecate, despre cunoaşterea de sine, despre importanța echilibrului psihic şi a mecanismelor de adaptare la situații limită.
Dr. Viviana-Florina Pandele , medic rezident psihiatrie anul 1, Secția Clinică II, Spitalul de Psihiatrie „Elisabeta Doamna” din Galați
