Noaptea cu „Lună albastră”

Noaptea de Halloween este marcată de „Luna Albastră”, denumire atribuită fenomenului dublu de Lună Plină ce are loc în cadrul aceleiaşi luni calendaristice, respectiv pe 31 octombrie (17 h 48 m). Cea anterioară s-a produs la 2 octombrie 2020.

Satelitul natural al Pământului va purta numele de „Luna Albastră”, fără a avea această culoare, dar în apropierea acestuia se poate observa pe cer o „stea de un roşu aprins” – care este de fapt planeta Marte, potrivit earthsky.org/astronomy-essentials.

Expresia de „Lună Albastră” a fost folosită, iniţial, pentru a defini a treia Lună Plină dintr-un sezon astronomic cu patru faze de Lună Plină, un sezon fiind cuprins între solstiţiu şi echinocţiu, potrivit www.timeanddate.com. În 2021, pe 22 august, va exxista o a treia fază de Lună Plină dintr-un sezon, deci o „Lună Albastră”.

Referirea la faza de Lună Plină, care se produce de două ori în cadrul aceleiaşi luni calendaristice – prin denumirea de „Lună Albastră” – a apărut în articolul „Once in a Blue Moon”, semnat de astronomul James Hugh Pruett (1886-1955), publicat în revista americană „Sky and Telescope”, în 1946.

Deşi calculul a fost greşit şi a fost tipărită o corecţie la scurt timp, denumirea făcută de astronom s-a răspândit în întreaga lume, din cauza definiţiei simple şi foarte uşor de înţeles. În prezent, denumirea de „Lună Albastră”, în această situaţie, este considerată ca fiind a doua definiţie a fenomenului repetat de Lună Plină (în acest caz în cadrul aceleiaşi luni calendaristice), şi a continuat să fie folosită în ambele împrejurări, potrivit www.moongiant.com.

Fiind un eveniment relativ rar, există diferite teorii şi cu privire la numirea „albastră” („blue”), dată Lunii. Una dintre aceste teorii susţine că termenul „blue” provine din cuvântul arhaic „belewe”, care înseamnă „a trăda”. Oamenii din vechime ar fi crezut că Luna, după care îşi coordonau activităţile agricole, îi trădează apărând plină în mod neaşteptat, în afara periodicităţii calendaristice obişnuite.

De-a lungul istoriei, au apărut şi numeroase superstiţii care însoţesc fenomenul. Majoritatea aşa-numitelor fenomene astronomice de „Lună Albastră” nu sunt, însă, cu nimic diferite de Lunile Pline obişnuite, având aceeaşi culoare în tonuri palide de gri şi alb.

Totuşi, Luna apare uneori învăluită într-un halou albastru, însă acest fenomen se produce doar atunci când în atmosfera terestră există cantităţi mari de fum şi de particule, precum cele care provin din erupţii vulcanice uriaşe.

Oamenii au putut vedea Luna Albastră şi în anul 1980, după erupţia vulcanului Mount St Helens din Washington (SUA), sau în 1982, după erupţia vulcanului El Chichón din Mexic, precum şi în 1991, după erupţia vulcanului Pinatubo din Filipine. Aceeaşi iluzie a Lunii Albastre poate apărea şi după puternice incendii de pădure.

Potrivit NASA, pentru a vedea o Lună cu adevărat albastră este nevoie de erupţia puternică a unui vulcan pe Pământ. Spre exemplu, în 1883, oamenii vedeau Luna Albastră în fiecare noapte după ce vulcanul indonezian Krakatau a erupt cu forţa unei bombe nucleare de 100 de megatone. Norii de cenuşă scuipaţi de vulcan au urcat până la limita superioară a atmosferei terestre, iar Luna a devenit „albastră” din cauza faptului că cenuşa vulcanică juca rolul unui filtru pentru cei care se uitau pe cer.

Norul de cenuşă era format din particule cu diametrul de aproximativ un micron, dimensiune similară lungimii de undă a luminii roşii. Particulele cu această dimensiune blocau lumina roşie dar permiteau trecerea luminii albastre. Astfel, norul de cenuşă aruncat în atmosferă de vulcanul Krakatau a funcţionat ca un filtru albastru iar Luna a devenit, la rândul ei, albastră.